Avacum 3
- Rugăciunea profetului Avacum, cu cântec de strune :
- Doamne, auzit-am auzul Tău şi m’am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m’am înspăimântat. În mijlocul a două făpturi vii Te vei cunoaşte, cunoscut vei fi când anii se vor apropia, când va veni vremea Te vei arăta; când sufletul meu se va tulbura, Tu întru mânie Îţi vei aminti de milă .
- Dumnezeu va veni din Teman şi Cel-Sfânt, din muntele cel cu umbra deasă.Popas Laudele Lui acoperit-au cerurile şi de lauda Lui este plin pământul. †
- Şi strălucirea Lui va fi ca lumina; putere se află’n mâinile Lui şi a făcut iubirea puternică a tăriei Lui. †
- Cuvânt va merge înaintea feţei Sale, urmele Sale vor ieşi în câmp; †
- El S’a oprit, pământul s’a clătinat, El a privit, şi neamurile s’au topit, munţii’ntru silă s’au zdruncinat şi veşnicele dealuri s’au topit sub veşnicele Lui călătorii. †
- În tulburare am văzut corturile Etiopienilor; locaşurile din ţinutul Madian, şi ele se vor spăimânta. †
- O, Doamne, în râuri oare Tu Te-ai mâniat? în râuri oare Ţi-ai aprins urgia? în mare Te-ai pornit să iei cu-asalt? Că Tu pe caii Tăi ai călărit şi mântuire-i călăria ta. †
- Cu vrere arcul Ţi-l vei încorda cu faţa către sceptre, zice Domnul.Popas Ţinutul râurilor fi-va sfâşiat. †
- Popoarele Te vor vedea şi fi-vor în durere; în risipire apele curgerilor Lui. Adâncul vocea lui şi-a ridicat-o: înaltul nălucirilor din el. †
- Soarele s’a ridicat şi luna a rămas în rânduiala ei; săgeţile Tale vor merge’n lumină, în lucirea fulgerului armelor Tale. †
- Cu înfricoşare vei împuţina pământul şi’ntru mânie vei surpa neamurile.
- Ieşit-ai pentru mântuirea poporului Tău, ca să-l mântuieşti pe unsul Tău. Moarte-ai pus pe capetele nelegiuiţilor, pân’ la grumaz le-ai ridicat lanţurile.Popas
- Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici, întru aceasta se vor cutremura; zăbalele şi le vor rupe ca săracul care mănâncă pe furiş.
- Şi Ţi-ai făcut caii să intre în mare, tulburând ape multe. †
- Am privegheat, şi inima mi s’a înspăimântat de glasul rugăciunii buzelor mele; cutremur mi-a intrat în oase şi’ntru mine mi s’a tulburat felul de a fi; în ziua necazului mă voi odihni, ca să mă urc la poporul înstrăinării mele .
- Că smochinul nu va rodi şi roade nu vor fi în vii; truda măslinului va fi înşelare, câmpurile hrană nu vor da; oile şi-au părăsit păşunea, boi lângă iesle nu mai sunt. †
- Dar eu întru Domnul mă voi bucura, de Dumnezeu, Mântuitorul meu, mă voi veseli. †
- Domnul Dumnezeu e puterea mea şi-mi va întări paşii s’ajungă la’mplinire . El mă urcă deasupra înălţimilor , ca eu să biruiesc întru cântarea Lui . †