Cântarea Cântărilor 3
- Eu noaptea’n patul meu l-am căutat pe cel iubit al sufletului meu; l-am căutat şi nu am dat de el şi l-am strigat şi nu m’a auzit. †
- Scula-mă-voi să dau ocol cetăţii; prin târguri şi pe străzi voi căuta pe cel iubit al sufletului meu; l-am căutat şi nu am dat de el şi l-am strigat şi nu m’a auzit. †
- Au dat de mine paznicii de noapte, acei ce dau târcoale prin cetate. „Nu l-aţi văzut cumva, voi, pe iubitul sufletului meu?” †
- Doar ce-am trecut de ei şi pe iubitul sufletului meu mi l-am aflat şi l-am ţinut şi nu l-am mai lăsat pân’ce l-am dus în casa maicii mele, în vatra celei ce m’a zămislit. †
- – Fiice ale Ierusalimului, vă conjur pe-a ţarinii putere şi tărie să nu-mi treziţi ori să-mi sculaţi iubita pân’ ce ea însăşi va voi!… †
- – Cine-i acel ce din pustiu se’nalţă ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă şi tămâie din arta făcătorilor de mir? †
- La lectica lui Solomon priviţi: În jurul său merg şaizeci de viteji, cei mai viteji din Israel,
- toţi purtători de săbii şi iscusiţi în lupte, cu sabia la coapsă fiecare temându-se de ce-ar aduce noaptea. †
- O lectică regală şi-a făcut el, Solomon, din cedru de Liban,
- cu stâlpii de argint şi cu spătarul tot de aur şi cu scăriţă de porfiră, cu-alesături ţesute din iubire, a fetelor Ierusalimului.
- Voi, fete-ale Sionului, ieşiţi ca să-l vedeţi pe Solomon, pe regele purtând cununa cu care maica lui l-a’ncununat în ziua nunţii sale, când inima din el s’a veselit! †