Deuteronomul 1
- Iată cuvintele pe care le-a grăit Moise către’ntregul Israel , dincolo de Iordan, în pustiul Araba, din faţa Sufei, între Paran, Tofel, Laban, Haşerot şi Di-Zahab,
- cale de unsprezece zile de la Horeb, în drumul de la muntele Seir, către Cadeş-Barnea.
- Fost-a că’n anul al patruzecilea, luna a unsprezecea , în ziua cea dintâi a acestei luni a grăit Moise către toţi fiii lui Israel după toate câte-i poruncise Domnul pentru ei.
- Aceasta, după ce-l bătuse pe Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon, şi pe Og, regele Vasanului, care locuia în Aştarot şi în Edreea. †
- Acolo, dincolo de Iordan, în ţinutul Moabului, acolo a’nceput Moise să’nfăţişeze limpede această Lege, zicând:
- „Domnul Dumnezeul nostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: – Destul aţi locuit în muntele acesta!
- Întoarceţi-vă şi porniţi la drum; duceţi-vă în muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor: în Araba , în Munte, în Ţara-de-Jos , în Negheb pe malurile mării, în ţinutul Canaaneenilor şi’n preajma Libanului pân’la râul cel mare al Eufratului.
- Iată, datu-v’am ţara pe mână: intraţi într’însa şi luaţi în stăpânire pământul pe care Domnul li S’a jurat părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob, să li-l dea, lor şi urmaşilor lor de după ei. †
- În vremea aceea v’am zis: Nu pot să vă duc singur. †
- Domnul, Dumnezeul vostru, v’a înmulţit şi iată-vă astăzi numeroşi ca stelele cerului. †
- Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvinteze după cum v’a grăit!
- Cum voi putea eu de unul singur să vă port durerea şi povara şi neînţelegerile dintre voi?
- Alegeţi-vă dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi, pentru fiecare din seminţiile voastre, şi-i voi pune căpetenii peste voi. †
- Atunci mi-aţi răspuns, zicând: Bun lucru este ce-ai zis tu să facem!
- Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi încercaţi şi i-am pus peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci, şi condeieri judecătorilor voştri . †
- Şi le-am poruncit atunci judecătorilor voştri, zicând: Să ascultaţi ceea ce se întâmplă’n mijlocul fraţilor voştri şi să judecaţi drept între un om şi fratele lui şi străinul din casa lui. †
- În judecată să nu cauţi la faţa omului: pe cel mic să-l judeci ca şi pe cel mare; de faţa omului să nu te temi, căci judecata este a lui Dumnezeu. Iar dacă o pricină va fi prea grea pentru voi, o veţi aduce la mine şi o voi asculta eu. †
- La vremea aceea v’am dat porunci asupra a tot ceea ce trebuie să faceţi.
- Şi dac’am plecat de la Horeb, am mers prin tot pustiul acesta mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut, îndreptându-ne spre muntele Amoreilor, după cum ne poruncise nouă Domnul, Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cadeş-Barnea.
- Atunci am zis către voi: Aţi ajuns la muntele Amoreilor, pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ni-l dă nouă.
- Vedeţi: Domnul, Dumnezeul vostru, v’a dat pe mână pământul [acesta]; suiţi-vă şi luaţi-l în stăpânire, după cum v’a spus vouă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri; nu vă temeţi şi nici nu vă’nspăimântaţi! †
- Iar voi aţi venit cu toţii la mine şi aţi zis: Să trimitem câţiva oameni înaintea noastră: să iscodească ţinutul şi să ne aducă ştiri despre drumul pe care să ne suim şi despre cetăţile în care să intrăm. †
- Mie mi-a plăcut cuvântul acesta şi am luat dintre voi doisprezece bărbaţi, câte unul din fiecare seminţie.
- Aceştia s’au dus şi s’au suit în munte şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit-o. †
- Au luat din roadele pământului şi ni le-au pus nouă înainte, zicând: Bun e pământul pe care ni-l dă nouă Domnul, Dumnezeul nostru. †
- Voi însă n’aţi vrut să vă suiţi, ci v’aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.
- Aţi cârtit prin corturile voastre şi aţi zis: Din ură’mpotriva noastră ne-a scos pe noi Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile Amoreilor şi să ne nimicească. †
- Unde să ne suim? Fraţii voştri v’au îngrozit inima, zicând: Poporul acela-i mare şi numeros şi mai puternic decât noi; cetăţile sunt mari şi zidite pân’la cer; chiar şi pe urmaşii lui Enac i-am văzut acolo. †
- Atunci v’am zis: Nu vă temeţi de ei şi nici să vă speriaţi.
- Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce merge înaintea voastră, El împreună cu voi îi va birui , aşa cum întru toate v’a făcut El vouă în ţara Egiptului †
- precum şi’n pustiul acesta, în care aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul tău, te-a hrănit pe tine – aşa cum un om şi l-ar hrăni pe fiul său – de-a lungul drumului întreg pe care l-aţi umblat până ce aţi poposit în locul acesta. †
- Voi însă nici aşa nu L-aţi crezut pe Domnul, Dumnezeul vostru, †
- Cel ce’n drumul acesta vă merge’nainte să vă caute vouă loc de popas, cu foc îndrumându-vă noaptea spre a vă arăta calea pe care să mergeţi, iar ziua cu nor. †
- Dar Domnul a auzit sunetul vorbelor voastre şi S’a mâniat şi S’a jurat, zicând:
- Nu, nici măcar unul dintre oamenii aceştia nu va vedea pământul cel bun pe care Eu M’am jurat să-l dau părinţilor lor, †
- în afară de Caleb, fiul lui Iefone ; el îl va vedea, lui îi voi da pământul pe care s’a suit, lui şi fiilor săi, pentru că el întru toate I s’a supus Domnului. †
- Din pricina voastră S’a mâniat şi pe mine Domnul şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo! †
- Iosua, fiul lui Navi, cel ce-ţi stă înainte , el va intra acolo; pe el să-l întăreşti, căci el îi va împărţi lui Israel [pământul] prin sorţi ; †
- Şi copiii voştri, despre care voi ziceaţi că vor fi de pradă, şi pruncii voştri care’n ceasul de faţă încă nu ştiu să aleagă’ntre bine şi rău, ei vor intra acolo; lor îl voi da şi ei îl vor moşteni… †
- Iar voi, întorcându-vă, v’aţi aşezat tabăra în pustie, pe calea ce duce spre Marea Roşie. †
- Şi mi-aţi răspuns, zicând: Păcătuit-am în faţa Domnului, Dumnezeului nostru! Ne vom sui şi vom lupta întocmai cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!… Şi dacă v’aţi luat fiecare armele de luptă, v’aţi adunat şi vă suiaţi la munte! †
- Dar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, fiindcă Eu nu sunt cu voi; altfel, veţi pieri în faţa vrăjmaşilor voştri!
- Şi eu v’am spus, dar voi nu m’aţi ascultat, ci v’aţi împotrivit poruncii Domnului şi cu semeţie v’aţi suit în munte. †
- Dar ieşindu-vă’nainte poporul amoreu care locuia în muntele acela, v’a pus pe fugă aşa cum fac albinele şi v’a măcelărit de la Seir până la Horma. †
- Atunci v’aţi aşternut la pământ şi-aţi plâns în faţa Domnului, dar Domnul nu v’a ascultat glasul şi nu v’a luat în seamă.
- Şi aţi locuit în Cadeş zile multe, că multe au fost zilele cât aţi şezut voi acolo. †