Deuteronomul 2
- Apoi, întorcându-ne noi, am pornit prin pustie spre Marea Roşie, după cum îmi grăise Domnul, şi timp de multe zile am mers împrejurul muntelui Seir. †
- Iar Domnul a zis către mine: †
- Ajunge de când umblaţi împrejurul acestui munte! Înturnaţi-vă dar spre miazănoapte!
- Dă poruncă poporului şi zi: Voi acum veţi trece prin hotarele fiilor lui Esau , fraţii voştri, care locuiesc în Seir; ei se vor înfricoşa de voi şi foarte se vor teme,
- dar voi să nu ridicaţi război împotrivă-le, pentru că din pământul lor nu vă voi da nici măcar o urmă de picior: muntele Seir l-am dat în stăpânirea fiilor lui Esau. †
- Mâncarea cu care vă hrăniţi s’o cumpăraţi de la ei cu bani, şi tot pe bani să vă cumpăraţi de la ei apa pe care-o beţi. †
- Căci Domnul, Dumnezeul nostru, te-a binecuvântat pe tine în tot lucrul mâinilor tale; El ştie cum ai străbătut pustia aceasta întinsă şi’nfricoşătoare; iată, de-a lungul a patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine şi n’ai dus lipsă de nimic. †
- Şi am trecut pe-alături de fraţii noştri, fiii lui Esau, care locuiau în Seir, pe-alături de drumul Arabei, de la Elat şi Eţion-Gheber; pe urmă ne-am înturnat şi am apucat pe calea pustiei Moabului.
- Dar Domnul mi-a zis: Nu vă puneţi în duşmănie cu Moabiţii şi să nu porniţi război asupră-le, pentru că din pământul lor nu vă voi da nimic în stăpânire: Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot. †
- Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare, numeros şi înalt la statură, ca fiii lui Enac; †
- şi ei treceau drept Refaimi, ca fii ai lui Enac, dar Moabiţii i-au numit Emimi.
- În Seir au trăit mai înainte şi Horeii; dar fiii lui Esau i-au alungat şi i-au nimicit de dinainte-le şi s’au aşezat ei în locul lor, aşa cum a făcut şi Israel cu pământul moştenirii sale, cel pe care Domnul i l-a dat… †
- Acum, sculaţi-vă!, porniţi-vă şi treceţi valea Zared! Şi am trecut valea Zaredului. †
- De atunci, de când am plecat de la Cadeş-Barnea şi până când am trecut valea Zaredului, s’au scurs treizeci şi opt de ani, până ce-au pierit din tabără toţi cei ce erau atunci buni de război, aşa cum li Se jurase Dumnezeu; †
- că mâna Domnului a fost asupră-le ca să-i topească din mijlocul taberei, până ce-au pierit de tot. †
- Şi a fost că dac’au murit toţi cei ce erau atunci buni de război şi dac’au pierit ei din mijlocul poporului,
- mi-a grăit mie Domnul, zicând:
- Astăzi vei trece pe lângă hotarele lui Moab spre Ar ;
- veţi fi foarte aproape de Amoniţi, dar să nu vă puneţi cu ei în duşmănie şi să nu porniţi război asupră-le, pentru că din pământul fiilor lui Amon nu-ţi voi da nimic în stăpânire: stăpânirea le-am dat-o fiilor lui Lot”. †
- (Acesta era socotit şi el a fi pământul Refaimilor, căci Refaimii îl locuiseră mai înainte; Amoniţii îi numeau Zomzomimi ,
- popor mare, numeros şi mai puternic decât voi, precum fiii lui Enac; Domnul însă l-a nimicit de dinaintea [Amoniţilor], aşa că aceştia s’au înstăpânit şi locuiesc în ţinuturile lor până’n ziua de azi, †
- aşa cum Domnul le-a făcut fiilor lui Esau, cei ce locuiau în Seir, când i-a prăpădit de dinainte-le pe Horei şi le-au luat în stăpânire ţinuturile şi s’au aşezat în ele până’n ziua de azi;
- şi [cum le-a făcut] şi Heveilor, cei ce locuiau în sate pân’la Gaza: i-au nimicit Caftorimii, cei ce plecaseră din Caftorim , şi s’au aşezat în locul lor). †
- Acum, aşadar, sculaţi-vă!, porniţi-vă şi treceţi valea Arnonului! Iată, ţi l-am dat în mână pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, precum şi ţara lui; începe-ţi înstăpânirea, fă război cu el! †
- Chiar de astăzi Eu încep să semăn spaima de tine şi frica de tine’naintea tuturor neamurilor ce se află sub cer: cei ce vor auzi de numele tău se vor tulbura şi se vor îngrozi’nainte-ţi. †
- Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon, regele Heşbonului, cu aceste cuvinte de pace: †
- Trece-voi prin ţara ta; voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta şi nici la stânga;
- tu pe bani îmi vei vinde mâncarea cu care să mă hrănesc, şi tot pe bani apa pe care s’o beau; nu vreau decât să trec pe picioare, †
- aşa cum au făcut pentru mine fiii lui Esau care trăiesc în Seir şi Moabiţii care locuiesc în Ar; aceasta, numai până voi trece Iordanul în ţara pe care ne-o dă nouă Domnul, Dumnezeul nostru.
- Dar Sihon, regele Heşbonului, n’a vrut ca noi să trecem pe la el, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a învârtoşat duhul şi i-a împietrit inima, aşa ca el să fie dat în mâinile tale, aşa cum este acum. †
- Atunci mi-a zis Domnul: Iată, am început să ţi-l dau în mână pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului, precum şi ţara lui; începe-ţi înstăpânirea peste pământul său! †
- Iar Sihon, regele Heşbonului, ne-a ieşit înainte la Iahaţ, el şi tot poporul său, gata de luptă. †
- Dar Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat pe mână şi l-am bătut, pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui. †
- Atunci, la vremea aceea, i-am luat noi toate cetăţile; fiecare cetate am nimicit-o, iar din bărbaţii lor şi din femeile lor şi din copiii lor n’am lăsat pe nimeni viu. †
- Numai vitele le-am luat ca pradă, precum şi ceea ce se jefuise din cetăţile pe care le cuceriserăm.
- De la Aroer, care se află pe malul râului Arnon, şi de la cetatea cea din vale pân’la muntele Galaad n’a fost cetate care să ne fi scăpat; Domnul Dumnezeu a dat totul în mâinile noastre. †
- Numai de pământul fiilor lui Amon nu ne-am apropiat: de malul întreg al râului Iaboc, de cetăţile ce sunt pe munte şi de nimic din ceea ce ne-a poruncit nouă Domnul, Dumnezeul nostru.