Ecclesiastul 6
- Există un rău pe care eu l-am văzut sub soare, şi mare este el asupra oamenilor:
- Iată un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi avere şi mărire şi al cărui suflet nu duce lipsă de nimic din toate câte pofteşte, dar pe care Dumnezeu nu-l va învrednici să mănânce din ele, căci om străin este cel ce le mănâncă; aceasta-i deşertăciune şi boală rea. †
- Dac’ar fi că cineva dă naştere la o sută [de fii] şi trăieşte ani mulţi, dar, oricât de multe ar fi zilele anilor lui, sufletul său nu se va sătura de bunătăţi şi nici parte de îngropare nu va avea , am zis: – O stârpitură e mai fericită decât el, †
- căci în zadar a venit şi în întuneric se va duce şi cu întuneric numele i se va acoperi;
- ea nici măcar n’a văzut soarele şi nu l-a cunoscut; acesta are mai multă odihnă decât ea.
- Şi dacă ar trăi de două ori câte o mie de ani fără să vadă fericirea, oare nu vor merge toate în acelaşi loc?
- Dacă toată osteneala omului i-ar veni în gură, sufletul său încă nu va fi sătul. †
- Căci ce folos are înţeleptul mai mult decât nebunul, de vreme ce chiar săracul ştie cum să umble în preajma vieţii?
- Mai bun e ceea ce vezi cu ochii decât ceea ce-ţi trece prin gând; aceasta, şi ea, e deşertăciune şi vânare de vânt.
- Dacă ceva există, iată că şi numele i-a fost rostit; se ştie ce anume este omul ; el nu se poate lupta cu Cel mai tare decât el; †
- căci multe sunt lucrurile care sporesc deşertăciunea: aşadar, ce folos are omul?
- Căci cine ştie care e binele omului în viaţa lui, în numărul zilelor vieţii lui de deşertăciune prin care el a trecut ca o umbră? şi cine-i va spune omului ce va fi după el sub soare?… †