Ieremia 48

44 versete·citire ~5 min

Asupra lui Moab. „Aşa grăit-a Domnul: E vai şi-amar de Nebo, că, iată, e pustiu! Şi Chiriataimul a fost luat, e ruşinat şi biruit Amatul. †
Pentru Moab nu-i nici o vindecare, şi nici trufie nu mai e’n Heşbon. Atâtea rele se urzesc asupră-i: – «Veniţi să-l retezăm de printre neamuri!». Şi el va înceta să mai existe; în urma lui doar sabia mai umblă. †
Că din Horonaim se-aude strigăt: «Zdrobire e şi prăbuşire mare!».
Moab e prăbuşit, vestiţi-o în Zogora,
că plin de plângere de-acuma e Luhitul, şi plânsul urcă spre Horonaim; un strigăt de prăpăd aţi auzit: †
«Fugiţi acum şi viaţa v’o scăpaţi şi fi-veţi ca asinul cel sălbatic pe’ntinderea pustiei!» . †
De vreme ce ţi-ai pus nădejdea în propria-ţi tărie, vei fi şi tu luat; şi Chemoşul va merge în robie cu preoţii şi dregătorii lui. †
Vine’n cetăţi prăpăd pe fiecare şi’n nici un chip nu va putea să scape; şi vor pieri şi valea şi câmpia, aşa cum zis-a Domnul.
Puneţi-i semne-semne lui Moab, căci în văpăi de foc se va aprinde; cetăţile lui, toate: fără urmă; de unde-i vor mai fi locuitori?
(O, blestemat e omul care face cu nepăsare lucrurile Domnului şi sabia şi-o ţine’n în teacă, nu în sânge).
Moab a dus-o bine de când era copil şi’n propria lui slavă şi-a pus nădejdea toată; el n’a ştiut ce’nseamnă să torni din vas în vas, nici că’n surghiun a fost; de-aceea gustul i-a rămas şi nici aroma nu l-a părăsit. †
De-aceea, iată, zilele lui vin – zice Domnul –, când îi voi trimite turnători-pritocitori şi-l vor pritoci şi-i vor goli vasele, iar ulcelele i le va zdrobi. †
Atunci lui Moab îi va fi ruşine de Camos , aşa cum casei lui Israel i-a fost ruşine de Betel, nădejdea lor, în care-şi puneau încrederea. †
Cum veţi putea să spuneţi: «Puternici suntem noi, puternici oameni de război?».
Moab e la pământ, da, chiar cetatea lui, iar floarea tinerilor lui s’a prăbuşit spre ’njunghiere.
Aproape-i ziua lui Moab, se mişcă’n iureş răutatea lui.
Mişcaţi-vă spre el, voi, toţi vecinii lui, voi toţi rostiţi-i numele, zicând: «Cum s’a zdrobit toiagul cel ales, toiagul plin de slavă!». †
Coboară-te din slava ta, aşază-te pe strat de umezeală; Dibonul fi-va sfărâmat, Moabul a pierit: spre tine urcă cineva să-ţi facă praf puterea. †
Rămâi în cale şi priveşte, tu, care şezi în Aroer, întreabă-l tu pe cel ce fuge şi întreabă-l tu pe cel scăpat: «Ce oare s’a’ntâmplat?».
E ruşinat Moab, că-a fost zdrobit. Te vaită şi strigă şi dă de veste în Arnon că a pierit Moab! †
Şi judecată vine împotriva ţinutului din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului,
împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului,
împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, a Bet-Meonului şi a Cheriotului,
împotriva Boţrei şi împotriva tuturor cetăţilor Moabului, cele de departe şi cele de aproape. †
Cornul lui Moab s’a frânt, braţul său va fi zdrobit. †
Îmbătaţi-l, că împotriva Domnului s’a preamărit pe sine; Moab, cu mâinile lui, a bătut din palme, dar şi el însuşi va fi de râsul lumii.
Oare nu de râsul lumii a fost pentru tine Israel? Fost-a el oare găsit printre hoţi, de te-ai pornit cu luptă împotrivă-i? †
Locuitorii Moabului şi-au părăsit cetăţile şi’n stâncărie-au locuit; făcutu-s’au ca nişte porumbiţe ce cuibăresc în piatră, la gura unei peşteri.
Am auzit de semeţia lui Moab; el foarte sus şi-a sumeţit mândria şi inima şi-a înălţat-o. †
Dar Eu îi cunosc faptele: Oare nu-i e de-ajuns? nu el şi-a făcut-o? †
De-aceea: Văitaţi-vă voi toţi pentru Moab, din cele patru laturi!; strigaţi asupra oamenilor tunşi din pulberea ţărânii!
Voi plânge pentru tine, podgorie din Sibma, cu plânsul lui Iazer; viţele tale trecut-au marea şi la Iazer ajuns-au, în cetăţi; strugurii tăi loviţi au fost de moarte, ca şi culegătorii. †
Bucuria şi veselia fost-au măturate din ţara lui Moab; măcar că’n linurile tale este vin, nici că l-au stors în tălpi spre dimineaţă, şi nici c’au chiuit în faptul serii. †
De la strigătul Heşbonului până la Eleale, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia, cetăţile lor îşi vor înălţa glasul, că până şi apele Nimrimului se vor prăji. †
Şi voi nimici Moabul – zice Domnul – când se urcă la capişte şi arde tămâie dumnezeilor lui.
De aceea, inima lui Moab va suna ca nişte fluiere, inima Mea ca un fluier va suna pentru oamenii cei tunşi; ceea ce omul a agonisit, iată că i s’a dus! †
În tot locul vor avea capetele rase, şi rasă va fi fiecare barbă; şi toate mâinile vor da cu pumnii’n piept şi peste fiece coapsă va fi haină de sac. †
Şi tânguire va fi pe acoperişurile şi pe uliţele Moabului, că am zdrobit Moabul – zice Domnul – ca pe un vas netrebnic. †
Cum de s’a schimbat? Cum se face că Moab a întors spatele? Acoperitu-s’a Moab de ruşine şi s’a făcut de râsul lumii şi ţinta mâniei celor din preajma lui.
Că aşa grăit-a Domnul:Iată, ca un vultur va porni şi aripile şi le va întinde deasupra Moabului. †
Cariotul a fost luat, luate i-au fost cu el şi tăriile. Şi’n ziua aceea fi-va inima lui Moab ca inima femeii în chinurile naşterii.
Din numeros cât era, Moabul va pieri, fiindcă’mpotriva Domnului s’a preamărit pe sine. †
Capcană şi frică şi mormânt peste tine, locuitor al Moabului! †
Cel ce fuge de groază cădea-va în groapă, iar cel scăpat din groapă’n capcană va fi prins; că voi aduce acestea peste Moab în anul cercetării lui”. †