Ioan 11

57 versete·citire ~5 min

Şi era un bolnav, Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. †
Iar Maria era aceea care L-a uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei , al cărei frate, Lazăr, era bolnav. †
Deci au trimis surorile la El, zicând: „Doamne, iată, cel pe care-l iubeşti e bolnav”. †
Iar Iisus, auzind, a zis: „Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să Se slăvească Fiul lui Dumnezeu”. †
Iar Iisus îi iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr .
Aşadar, când a auzit că e bolnav, atunci a rămas două zile în locul unde era. †
Numai după aceea le-a zis ucenicilor: „Să mergem iarăşi în Iudeea”.
Ucenicii I-au zis: „Învăţătorule, mai acum căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Tu din nou Te duci acolo?…”. †
A răspuns Iisus: „Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într’o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi; †
dar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este întru el”. †
Pe acestea le-a zis, şi apoi le-a spus: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc”. †
Atunci I-au zis ucenicii: „Doamne, dacă a adormit, va scăpa”.
Iisus însă vorbise despre moartea lui , dar ei credeau că vorbeşte despre adormirea prin somn.
Deci Iisus le-a spus atunci limpede: „Lazăr a murit;
şi Mă bucur pentru voi că Eu n’am fost acolo, pentru ca voi să credeţi… Dar să mergem la el”.
Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu El!” †
Deci, când a venit Iisus, l-a găsit că de-acum avea patru zile în mormânt.
Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. †
Şi mulţi dintre Iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le aline pentru fratele lor.
Atunci Marta, de cum a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare; iar Maria şedea în casă. †
Şi a zis Marta către Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit. †
Dar eu ştiu încă de pe acum că orice vei cere Tu de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da”. †
Iisus i-a zis: „Fratele tău va învia”. †
Marta I-a zis: „Ştiu că va învia, la înviere, în ziua de apoi”. †
Şi Iisus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; †
şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?” †
Zis-a Lui: „Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul Lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume.” †
Şi zicând aceasta, s’a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă”.
Aceea, de cum a auzit, s’a sculat degrabă şi a venit la El.
Dar Iisus încă nu venise în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. †
Iar Iudeii care erau cu ea în casă şi o alinau, văzând-o pe Maria că s’a sculat degrabă şi a ieşit, au mers după ea, socotind că se duce la mormânt ca să plângă acolo.
Deci, Maria, când a venit unde era Iisus şi L-a văzut, I-a căzut la picioare, zicându-I: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit”. †
Atunci Iisus, când a văzut-o plângând, şi pe Iudeii care veniseră cu ea plângând, a suspinat cu duhul şi S’a tulburat întru Sine.
Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Zisu-I-au: „Doamne, vino şi vezi”.
Iisus a lăcrimat. †
Atunci au zis Iudeii: „Iată cât îl iubea!” †
Iar unii din ei ziceau: „Oare el, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca şi acesta să nu moară?…”. †
Deci din nou suspinând Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Şi era o peşteră, şi o piatră era aşezată pe ea. †
Iisus a zis: „Ridicaţi piatra!” Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, de acum miroase, că e a patra zi…”. †
Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” †
Au ridicat deci piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: „Părinte, mulţumescu-Ţi că M’ai ascultatd; †
Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă’mprejur am zis, ca să creadă că Tu M’ai trimis”. †
Şi zicând acestea, a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!” †
Şi a ieşit mortul, legat la picioare şi la mâini cu fâşii de pânză; şi faţa lui era înfăşurată cu maramă. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!” †
Atunci mulţi din Iudeii care veniseră la Maria şi au văzut ce făcuse Iisus, au crezut în El. †
Dar unii din ei s’au dus la farisei şi le-au spus cele ce a făcut Iisus. †
Atunci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce facem, că omul acesta face multe minuni?; †
dacă-l vom lăsa aşa, toţi vor crede în el şi vor veni Romanii şi ne vor lua locul şi neamul…”. †
Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu , le-a zis: „Nu ştiţi nimic; †
nici nu gândiţi că de folos ne este să moară un om pentru popor, iar nu tot neamul să piară”. †
Dar pe aceasta n’a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al acelui an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru neam – †
şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune întru una pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. †
Aşadar, din ziua aceea au pus la cale să-L ucidă. †
De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre Iudei, ci a plecat de acolo într’un ţinut aproape de pustie, într’o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. †
Iar Paştile Iudeilor erau aproape şi mulţi din ţinutul acela s’au suit la Ierusalim mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. †
Deci Îl căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: „Ce părere aveţi? Oare nu va veni la sărbătoare?…”. †
Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci că, dacă va şti cineva unde este, să dea de ştire, ca să-L prindă. †