Ioan 4
- Deci când a cunoscut Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan †
- – deşi Iisus Însuşi nu boteza, ci ucenicii Săi –, †
- a părăsit Iudeea şi S’a dus din nou în Galileea.
- Şi trebuia să treacă prin Samaria. †
- Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacob i l-a dat lui Iosif, fiul său; †
- şi era acolo fântâna lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, S’a aşezat lângă fântână; era ca la al şaselea ceas . †
- Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: „Dă-Mi să beau!” †
- Că ucenicii Săi se duseseră în cetate să cumpere merinde.
- Femeia samarineancă I-a zis: „Cum!, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă…?” – Pentru că Iudeii nu au amestec cu Samarinenii – . †
- Iisus i-a răspuns, zicând: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel care-ţi zice: Dă-Mi să beau!, tu ai fi cerut de la El, şi El ţi-ar fi dat apă vie”. †
- Femeia I-a zis: „Doamne, nici găleată nu ai, iar fântâna este adâncă; de unde dar ai apa cea vie? †
- Eşti tu cumva mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână, şi el însuşi a băut din ea, ca şi fiii lui şi turmele lui?” †
- Iisus, răspunzând, i-a zis: „Tot cel ce va bea din apa aceasta, iarăşi va înseta; †
- dar cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într’însul izvor de apă săltătoare spre viaţă veşnică”. †
- Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot”. †
- Iisus i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici”.
- Femeia I-a răspuns, zicând: „N’am bărbat”. Iisus i-a zis: „Bine-ai zis că nu ai bărbat,
- că cinci bărbaţi ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ţi este soţ. Pe aceasta adevărat ai spus-o”.
- Femeia I-a zis: „Doamne, văd că Tu eşti profet. †
- Părinţii noştri s’au închinat pe muntele acesta , dar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm”. †
- Şi Iisus i-a zis: „Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. †
- Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim, pentru că de la Iudei este mântuirea. †
- Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. †
- Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca’n duh şi’n adevăr să I se închine”. †
- I-a zis femeia: „Ştim că vine Mesia Care Se cheamă Hristos; când va veni El, pe toate ni le va spune”. †
- Iisus i-a zis: „Eu sunt, Cel care-ţi grăieşte”. †
- Şi atunci au venit ucenicii Săi. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Dar nimeni nu I-a zis: „Ce întrebi?”, sau: „Ce vorbeşti cu ea?” †
- Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s’a dus în cetate şi le-a zis oamenilor:
- „Veniţi să vedeţi un om care mi le-a spus pe toate câte le-am făcut! Nu cumva acesta este Hristosul?” †
- Şi au ieşit din cetate şi veneau spre El.
- Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: „Învăţătorule, mănâncă!”
- Iar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi”.
- Ziceau deci ucenicii între ei: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?…”.
- Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. †
- Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, că sunt albe pentru secerişf. †
- Iar cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţa veşnică, pentru ca împreună să se bucure, şi cel ce seamănă, şi cel ce seceră.
- Că întru aceasta se adevereşte cuvântul că altul este semănătorul şi altul secerătorul. †
- Eu v’am trimis să seceraţi unde nu voi v’aţi ostenit; alţii s’au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor”.
- Şi mulţi Samarineni din cetatea aceea au crezut în El pe temeiul cuvântului femeii care mărturisea: „Mi le-a spus pe toate câte le-am făcut”.
- Deci, când au venit la El, Samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. †
- Şi mult mai mulţi au crezut pe temeiul cuvântului Său,
- iar femeii îi ziceau: „Credem nu numai pe temeiul cuvântului tău; noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii”. †
- Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea. †
- Că Iisus Însuşi a mărturisit că un profet nu are cinstire în patria lui. †
- Aşadar, când a venit în Galileea L-au primit Galileenii, cei ce văzuseră toate câte le făcuse El în Ierusalim, la sărbătoare; că şi ei veniseră la praznic. †
- Şi a mers din nou în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. †
- Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s’a dus la El şi L-a rugat să Se coboare şi să-i vindece fiul, că era pe moarte. †
- Şi Iisus i-a zis: „Dacă n’aţi vedea semne şi minuni, n’aţi crede”. †
- Slujitorul regesc I-a zis: „Doamne, coboară-Te înainte de a-mi muri copilul…”.
- Iisus i-a zis: „Du-te, fiul tău trăieşte!” Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. †
- Iar în timp ce el cobora, slugile lui l-au întâmpinat spunându-i că fiul său trăieşte. †
- Atunci el le-a cerut să-i spună ceasul în care i-a fost mai bine. Şi i-au spus: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”. †
- Aşadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul când Iisus i-a zis: „Fiul tău trăieşte” . Şi a crezut, el şi toată casa lui. †
- Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, când a venit iarăşi din Iudeea în Galileea. †