Judecători 21
- Fiii lui Israel s’au jurat în Miţpa, zicând: „Nimeni dintre noi să nu-şi dea fata de nevastă vreunuia din Veniamin!” †
- Şi s’a dus tot poporul la Betel şi a şezut acolo până seara înaintea lui Dumnezeu şi şi-au ridicat glasul şi au plâns cu plângere mare.
- Şi au zis: „De ce, Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s’a făcut aceasta, ca să piară astăzi din Israel o seminţie?”
- Şi a fost că a doua zi s’a sculat poporul dis-de-dimineaţă şi a zidit acolo altar şi au adus ardere-de-tot şi jertfă de mântuire.
- Şi au zis fiii lui Israel: „Cine oare, din toate seminţiile lui Israel, nu a venit la Domnul în această adunare?” Căci era un jurământ mare împotriva celor ce nu s’au suit la Domnul în Miţpa, zicând: „Unul ca acela să fie dat morţii!”
- Dar fiii lui Israel s’au mulcomit asupra lui Veniamin, fratele lor, şi au zis: „Azi a pierit o seminţie din Israel!
- Ce vom face oare ca să le dăm neveste celor ce au rămas? Că noi ne-am jurat faţă de Domnul că nu le vom da soţii dintre fetele noastre”. †
- Şi au zis: „Cine, din neamurile lui Israel, nu s’a suit la Domnul în Miţpa?” Şi, iată, la adunare nu venise în tabără nici un om din Iabeş-Galaad…
- Şi a fost numărat poporul: acolo nu se afla nici un om dintre locuitorii Iabeş-Galaadului.
- Iar adunarea a trimis acolo douăsprezece mii de bărbaţi dintre cei mai puternici şi le-a poruncit, zicând: „Duceţi-vă şi treceţi-i prin ascuţişul săbiei pe toţi locuitorii Iabeş-Galaadului.
- Şi aşa veţi face: Pe fiece bărbat, ca şi pe fiece femeie care a cunoscut culcuş de bărbat, să-i daţi pierii; dar pe fecioare să le cruţaţi!” Iar ei au făcut aşa. †
- Şi printre locuitorii Iabeş-Galaadului au găsit patru sute de fete fecioare, care nu cunoscuseră culcuş de bărbat, şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţinutul Canaan.
- Atunci toată adunarea a trimis şi le-a grăit fiilor lui Veniamin ce se aflau la stânca Rimon şi i-a chemat la pace. †
- Şi’n vremea aceea s’au întors fiii lui Veniamin la fiii lui Israel; iar aceştia le-au dat de neveste pe fetele pe care le adunaseră vii din Iabeş-Galaad; iar acelora le-a plăcut aceasta.
- Iar poporul s’a mulcomit asupra lui Veniamin, că făcuse Domnul o spărtură în seminţiile lui Israel.
- Şi au zis bătrânii adunării: „Ce vom face oare ca să le dăm neveste celor ce au rămas, de vreme ce femeile din seminţia lui Veniamin au fost nimicite?”
- Şi au zis: „O moştenire trebuie să fie pentru cei ce au rămas, ca să nu piară o seminţie din Israel”;
- căci noi nu vom putea să le dăm soţii dintre fetele noastre, de vreme ce fiii lui Israel s’au jurat, zicând: „Blestemat să fie cel ce-i va da soţie lui Veniamin!”
- Şi au zis: „Iată, acum e sărbătoarea anuală a Domnului , în Şilo, care se află la miazănoapte de Betel şi la răsărit de drumul care duce de la Betel la Sichem şi la miazăzi de Levona”.
- Şi le-au poruncit fiilor lui Veniamin, zicând: „Mergeţi şi ascundeţi-vă în vii!;
- şi când veţi vedea că fetele locuitorilor din Şilo ies dănţuind la joc, ieşiţi din vii, şi fiecare bărbat să-şi ia femeie dintre fiicele din Şilo şi să vă duceţi în ţinutul lui Veniamin. †
- Şi va fi că atunci când părinţii sau fraţii lor vor veni la noi să se plângă, noi le vom zice: „Iertaţi-i, de dragul nostru!; că nici noi nu i-am luat fiecărui bărbat o femeie ca pradă de război, nici voi nu le-aţi dat atunci când v’au cerut; aşa că şi voi aveţi o vină”.
- Iar fiii lui Veniamin au făcut aşa; şi şi-au luat femei, după numărul lor, dintre dănţuitoarele pe care le-au apucat. Şi au plecat şi s’au întors la moşia lor şi au rezidit cetăţile şi au locuit în ele.
- Şi’n vremea aceea s’au dus de acolo fiii lui Israel, fiecare la seminţia lui şi la neamurile lui, fiecare la moştenirea lui.
- În zilele acelea nu era rege în Israel; de aceea fiecare om făcea ceea ce i se părea în faţa ochilor lui că e drept. †