Sfântul Antonie și bebelușul

Preot Ioan Istrati

Azi, după Sfânta Liturghie de ziua Sfântului Antonie cel Mare, o bătrânică de 85 de ani, aromâncă, a venit în fața Altarului. Ea a povestit din copilăria ei, din Grecia, unde familiile de aromâni trăiau acum 80 de ani. 

– Părinte, eu eram micuță, de câțiva ani, și mama l-a născut pe fratele meu. Și la noi era tradiția să nu dai drumul la geam cât copilașul nu e botezat, că pot intra niscaiva duhuri rele la pruncuț. 

Și era vară, combinele huruiau afară, era foarte cald și mama se sufoca. Și a dat drumul la geam. Atunci, pruncuțul a tras aer mult în piept și i s-a încleștat gura. N-a mai plâns deloc și nici n-a mai supt la sân. A tot încercat mama să-i dea sânul, nimic. După vreo jumătate de zi, pruncul aproape leșina de foame, era alb ca varul și cădea într-un fel de letargie. 

Atunci, mama a luat pruncul, l-a pus pe masă în fața Icoanei Sfântului Antonie cel Mare și a zis: Sfinte Antonie, ia pruncul ăsta. E al tău. Dacă voiești, fă-l să pape lapte de la sân. Iar dacă nu, ia-l la tine să nu se mai chinuiască. 

Atunci pruncul a deschis gura și a țipat foarte tare. Era o groază în ochii lui și dădea din mânuțe, parcă vedea ceva întunecat. Și când i-a dat sânul a supt cu o poftă. Și și-a revenit complet și a trăit 80 de ani. 

De atunci toată familia mea, de ziua Sfântului Antonie cel Mare face masă, pomană la toți, rugăciune și mulțumește Sfântului.

Previous Post

Sfânta Liturghie şi Împărtăşirea cu Sfintele Taine în viaţa credincioşilor Bisericii – Conferință cu PS Petru Pruteanu

Next Post

Apostolul zilei (Tit 1, 5-14)

Related Posts
Total
0
Share