An de an, la 18 martie îl sărbătorim liturgic pe unul din marii Părinți ai Bisericii, Sfântul Chiril al Ierusalimului, născut în Cetatea Sfântă în prima jumătate a veacului al IV-lea. A intrat de tânăr în monahism, dedicându-se studiului profund al Sfintei Scripturi. În anul 335 a fost hirotonit diacon de Episcopul Macarie al Ierusalimului, iar peste zece ani Episcopul Maxim l-a ridicat la treapta preoției. După alți 13 ani, în 348, a primit cinstea de a fi ales Episcop al Ierusalimului, iar în această calitate a rostit mai multe cuvântări, care i-au adus celebritatea. Dincolo de multele prigoane și suferințe îndurate în păstorirea sa, Sfântul Chiril a rămas în conștiința Bisericii prin renumitele Cateheze, 23 la număr, rostite în Biserica Sfântului Mormânt, în jurul anului 350, ele constituind mărturii importante ale credinței și practicilor acelor timpuri.
Cele 23 de cateheze, alcătuite pe baza textelor scripturistice, oferă învățături despre principalele teme legate de practica și credința noastră, într-o formă mai degrabă populară decât științifică, plină de dragoste și grijă duhovnicească pentru catehumenii cărora li se adresau. Mare parte din ele, 18 la număr, îi vizau pe cei ce se pregăteau de Botezul creștin, iar celelalte, cinci, urmăreau instruirea celor botezați în vederea pregătirii lor pentru Sfânta Împărtășanie. Prin aceste cateheze Sfântul Chiril a lăsat Bisericii o teologie profundă și clară asupra Sfintei Împărtășanii, subliniind realitatea prezenței lui Hristos în Sfintele Taine și rolul lor în unirea omului cu Dumnezeu. Aceste adevăruri se arată cu atât mai importante, cu cât ele vin din primele veacuri ale Bisericii, îndeosebi din perioada persecuțiilor, când a crede în Hristos și a dori să te împărtășești cu Trupul și Sângele Lui erau cu adevărat o probă a unei credințe puternice și jertfelnice.
Deoarece ne aflăm în Postul Mare, când mulțime de credincioși se pregătesc de primirea Sfintei Euharistii, în prezentul material vom evidenția câteva îndemnuri ale Sfântului Chiril referitoare la pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie.
În primul rând, Sfântul Chiril explică lucrarea harică a Sfintei Euharistii, evidențiind că pâinea și vinul, prin coborârea Duhului Sfânt asupra lor, încetează a fi simple elemente materiale, devenind cu adevărat Trupul și Sângele Mântuitorului: „Nu socotiți că este pâine și vin obișnuit, căci este Trupul și Sângele lui Hristos, după spusa Lui. Chiar dacă simțurile văd altceva, credința să fie neclintită”.
În al doilea rând, Sfântul Chiril subliniază că Împărtășania nu reprezintă doar un act liturgic formal, ci o participare reală la viața lui Hristos, prin care credinciosul ajunge părtaș Dumnezeirii: „Împărtășindu-ne cu Sfintele Taine, devenim hristofori, adică purtători de Hristos, căci Trupul și Sângele Lui pătrund în ale noastre și suntem făcuți una cu El”.
Având în vedere toate acestea, arhipăstorul Ierusalimului ne învață cum să ne apropiem de Sfânta Cuminecătură: „Când te apropii, să nu înaintezi cu palmele întinse sau cu degetele răsfirate, ci fă din mâna stângă un tron pentru mâna dreaptă, care urmează să primească pe Împăratul. În scobitura palmei primește Trupul lui Hristos, spunând: Amin. Și după ce ți-ai sfințit ochii de privirea Sfântului Trup, înghite-L, luând seama să nu se risipească vreo părticică dintr-însul, că, de vei lăsa să-ți cadă ceva jos, să socotești că ai pierde un membru (al trupului). Spune-mi, te rog, dacă ți-ar da cineva niște praf de aur, n-ai avea mare grijă să nu se piardă nimic din el și să fii astfel în pagubă?”
În timpul Sfântului Chiril împărtășirea credincioșilor urma rânduiala preoților, deci și mirenii primeau în palmă o părticică din Trupul Domnului, iar apoi gustau din Sfântul Sânge, aflat în potir, după modelul Cinei de Taină. Din necesități practice, peste câteva secole s-a trecut la împărtășirea credincioșilor cu Trupul și Sângele Domnului amestecat în Sfântul Potir. Legat de această practică, Sfântul Nicolae Cabasila i-a explicat minunat motivul: „Hristos a împărtășit Apostolii separat cu Trupul și Sângele Său, dar pe Cruce S-a oferit întregii lumi ca Trup și Sânge unit”.
Revenind la Sfântul Chiril și la povețele sale, înțelegem, din marea grijă și evlavie cu care ne îndeamnă să ne apropiem de Dumnezeiasca Împărtășanie, că acest moment reprezintă punctul culminant al spiritualității ortodoxe, fiind în același timp răsplată și premiu cu care se încununează cei ce se nevoiesc spre a ajunge la ea. Credincioșii cu adevărat pregătiți să primească Sfintele Taine conștientizează importanța Euharistiei și adoptă o anumită atitudine față de ea.
Vorbind despre consecințele împărtășirii, arhipăstorul Ierusalimului sublinia că această unire mistică transformă sufletul și trupul credinciosului, înnoindu-l și sfințindu-l, căci Euharistia este un incontestabil leac al nemuririi, întărind conștiința credincioșilor că nu primesc un simbol, ci însăși viața lui Dumnezeu, Care dăruiește nestricăciunea celor ce se împărtășesc cu vrednicie.
Arhipăstorul Ierusalimului îi sfătuiește pe credincioși să se pregătească foarte atent pentru sublimul moment al unirii cu Dumnezeiasca Euharistie, subliniind atât atitudinea interioară, cât și comportamentul exterior. Referitor la pregătirea interioară, el accentuează importanța credinței și a curăției sufletești înainte de primirea Sfintei Împărtășanii. Credincioșii sunt îndemnați să se apropie cu evlavie și conștiință de măreția Tainei, recunoscând prezența reală a lui Hristos în elementele euharistice. Sfaturile practice în privința gesturilor și atitudinii exterioare ale credinciosului în fața Sfântului Potir au în vedere un comportament plin de respect și evlavie.
Sfântul Părinte avertizează, totodată, asupra pericolului luării cu nevrednicie a Sfintei Cuminecături, dar, în același timp, ne și îndeamnă să primim Sfânta Împărtășanie cu încredere și bucurie, conștienți de darul negrăit al unirii cu Hristos.
Astfel, teologia euharistică a Sfântului Chiril al Ierusalimului rămâne un far călăuzitor pentru înțelegerea profundă a Sfintei Împărtășanii, întărindu-ne în credința că prin acest mare dar divin devenim părtași la viața veșnică întru Hristos.
Arhim. Mihail Daniliuc
Sursa: http://ziarullumina.ro.
