Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava: povestea neștiută a unui vânzător de mătăsuri

Ziua de 24 iunie este un moment deosebit de important pentru creștinii ortodocși de pretutindeni. Biserica Ortodoxă face, în această zi, pomenirea ultimului mare proroc al Legii celei Vechi, Sfântul Ioan Botezătorul, sărbătoare cunosctută în popor și sub numele Sânziene sau Drăgaica. Totodată, calendarul Bisericii noastre ne mai amintește de încă un moment însemnat din istoria creștinismului de pe pământ românesc: Aducerea Moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

Cinstea pe care credincioșii din zona Moldovei și mai cu seamă bucovinenii i-o aduc Sfântului Ioan cel Nou este vizibilă nu doar în numărul copleșitor al pelerinilor care vin să îi aducă prinos de rugăciune și mulțumire cu acest prilej, ci și în numeroasele Biserici și mănăstiri care l-au luat drept ocrotitor și care organizează, în această zi, ample evenimente religioase în cinstea sa. De aceea, în preajma acestei zile însemnate, ne-am gândit să vă oferim în dar câteva informații pe care poate nu le cunoșteați, legate de viața și activitatea Sfântului Ioan cel Nou și, mai ales, să explicăm motivul pentru care el este sărbătorit mai cu seamă în ziua de 24 iunie și nu la începutul lunii, când a fost trecută în calendar prăznuirea sa.

Cine a fost Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava?

Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava s-a născut în cetatea Trapezunt, în jurul anului 1300, din părinți creștini greci, învățând de la ei încă din fragedă pruncie tainele credinței. Deși documentele aghiografice nu păstrează foarte multe detalii legate de copilăria ori familia sa, se știe, totuși că Sfântul Ioan vindea, împreună cu tatăl său, Icoane și mătăsuri, pentru a cumpăra cele necesare traiului.

Se spune că, într-o zi, în jurul anului 1332, tânărul Ioan a închiriat o corabie veneţiană pentru a „livra” o comandă consistentă, venită tocmai din Cetatea Albă: Icoane, smirnă, mătăsuri dar şi fructe, măsline și multe alte mirodenii. Important de menționat este faptul că, în acea perioadă navigaţia comercială pe Marea Neagră era controlată de Veneţia şi Genova, iar plata pentru navigare se făcea fie în bani, fie în troc cu oi, vite, ceară etc. Din vorbă în vorbă, Sfântul Ioan intră într-un soi de dispută confesională cu stăpânul corabiei, un catolic pe nume Reiz, care nu a făcut deloc față argumentelor tânărului negustor, supărându-se amarnic. Dorind să se răzbune pentru acel episod, corăbierul i-a spus conducătorului tătar că Ioan dorește să se facă musulman, drept pentru care a și fost adus înaintea acestuia. Înțelegând planul de răzbunare al lui Reitz, Ioan i-a răspuns cu mult curaj eparhului: „Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Hristos, căci ce-ar putea despărţi inima mea de „Soarele dreptăţii” şi de „Răsăritul cel de sus” şi a mă întoarce în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu? Preaputernice eparhe, vorbele care ţi s-au spus despre mine sunt mincinoase, sunt iscodiri răutăcioase. Eu nu voiesc să dispreţuiesc bunătatea care mi-ai arătat-o, dar nu pot să mă lepăd de Hristos – Lumina lumii”.

La auzul acestor cuvinte, eparhul a considerat că tânărul Ioan disprețuiește credința tătărască, drept pentru care a poruncit să fie dus la munci groaznice. În cele din urmă, după multe chinuri și bătăi crunte cu toiege, unul dintre călăi i-a tăiat capul cu sabia, lăsându-i trupul neîngropat și interzicându-le creștinilor să se atingă de el. Tradiția spune că, în noaptea martiriului, în jurul sfântului său trup ardeau un fel de făclii și câțiva bărbați cu chipuri luminoase, asemenea îngerilor, cântau și făceau tămâiere.

Prăznuirea Sfântului Ioan cel Nou – 2 și 24 iunie

Veștile legate de minunile săvârșite lângă racla cu Sfintele sale Moaște au ajuns în scurtă vreme și în Țara Moldovei, unde domnitor era Alexandru cel Bun (1400-1432). Dorind ca în ţara lui să existe un sfânt ocrotitor, domnitorul a hotărât să aducă Moaștele Sfântului Ioan din Cetatea Albă la Suceava, reședința de atunci a Țării Moldovei. Astfel, în anul 1415 „au fost aduse cu multă cheltuială Moaştele Sfântului Mucenic Ioan Novai de la Cetatea Albă de la păgâni şi le-au aşezat în târgu în Suceava, la Mitropolie, cu mare cinste şi cu litie, penru paza şi ferinţa (ocrotirea n.n.) scaunului domniei sale, carile să prăznuieşte miercuri şi joi în săptămâna Rusaliilor”, după cum consemnează cronicarul Axinte Uricariul. Însă, sfintele oseminte n-au străjuit mereu pământul Bucovinei. În anul 1686, regele Jan Sobieski al Poloniei a pornit un război împotriva turcilor și a intrat în Tara Moldovei alături de oastea sa, luându-l ostatec pe Sfântul Mitropolit Dosoftei care, de teama unor jafuri și tâlhării, a luat cu el și Moaștele Sfântului Ioan cel Nou, precum și odoarele Mitropoliei și anumite acte importante. Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au stat în Polonia, la Zolkiew, timp de 97 de ani, fiind aduse înapoi la Suceava în 1786, în ziua de sărbătoare a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie, când episcopul Dosoftei Herescu de la Rădăuţi le-a reaşezat în fosta Catedrală Mitropolitană cu hramul Sfântului Gheorghie.

De atunci, an de an, de Sânzâiene, Moaștele Sfântului Ioan cel Nou sunt scoase din Biserică şi aşezate pe un baldachin în incinta mănăstirii sucevene, fiind organizată o amplă procesiune la care participă credincioși din toate colțurile țării. Conform tradiției, după închinarea la Sfintele Moaște, credincioșii merg în procesiune la „Izvorul Sfântului Ioan”, considerat făcător de minuni, aflat în apropierea Mănăstirii „Sfântul Ioan” din Suceava, loc în care cu prilejul acestei sărbători se săvârşeşte și Slujba de Sfinţire a apei.

Astfel, având motiv dublu de sărbătoare la final de iunie, să ne închinăm și noi „în Duh și în Adevăr” Sfinților Ioan Botezătorul și Ioan cel Nou de la Suceava și să le înălțăm un gând de rugăciune pentru sănătatea și împlinirea dorințelor noastre și ale celor cunoscuți, având nădejdea că nu vor fi indiferenți, ci va pune cuvânt bun către Mântuitorul, ca unii care sunt „casnici” și apropiați prieteni ai săi.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro.

Total
806
Shares
Previous Post

Nu mai avem nevoie de virtute fiindcă am deprins viața fără reguli

Next Post

Evanghelia zilei (Luca 1, 1-25; 57-68, 76, 80)

Related Posts