Sfântul Iustin Popovici s-a născut de Praznicul Bunei Vestiri, în ziua de 25 martie 1894, într-o localitate din sudul Serbiei, Branie. Provenea, după cum spunem noi românii, dintr-un neam bun, căci părinții săi, Spiridon și Anastasia, veneau dintr-un neam cu tradiții sacerdotale – timp de șapte generații au existat în această familie preoți din tată în fiu.
După ce a finalizat liceul, a urmat Seminarul din Belgrad. Mitropolitul Dimitrie al Serbiei îl tunde în monahism, dăruindu-i numele Iustin, de la Sfântul Iustin Martirul si Filosoful.
A studiat în Rusia, Anglia, Grecia și Serbia
Ajunge la studii în Rusia, la Sankt Petersburg, iar mai târziu își va continua studiile la Oxford, în Anglia. De aici va ajunge la Atena, unde va avea posibilitatea să studieze Dogmatica Ortodoxă și scrierile Sfinților Părinți. Își va susține teza de doctorat la profesorul Ioannis Karmiris, în anul 1926, cu tema: “Problema persoanei și cunoașterii la Sfântul Macarie Egipteanul“.
Revenit în Serbia, va preda la Seminariile Teologice din Sremski Karlovti și Bitolia. Munca sa educativă cu elevii, a perceput-o ca pe o lucrare asupra vieții lor veșnice, după cum a mărturisit într-un discurs: “Cine nu-i învață pe ceilalți să se pregătească pentru viața veșnică este un pedagog mincinos”. Va fi promovat ca asistent și apoi conferențiar la Catedra de Dogmatică a Facultății de Teologie din Belgrad, după publicarea a două volume din Dogmatica sa, în anul 1930. Din mărturiile scrise ale profesorului Georges Florovski și ale episcopului Nicolae Velimirovici, reiese că Dogmatica Părintelui Iustin s-a predat la unele universități din America.
A publicat mai multe articole și eseuri filosofico-teologice în volumele: ”Omul și Dumnezeu-Omul”, ”Abisurile filosofiei”, ”Progresul în moara vieții” și ”Dostoievski, Europa și slavismul”.
Din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, Părintele Iustin Popovici va sta ascuns în cele mai izolate mănăstiri sârbești. După război, lupta împotriva comunismului, motiv pentru care este arestat.
Sfântul Iustin a fost un cunoscător al sistemului de gândire occidental
”Omul european a transformat Europa într-o fabrica de idoli? Aproape toate produsele civilizației au devenit idoli. De aceea, epoca în care trăim este mai întâi de toate o epoca a idolatriei. Niciun alt continent nu este atât de invadat de idoli, așa cum este Europa contemporană. Nicăieri omul nu este mai rob față de lucruri și nicăieri nu muncește atât de mult pentru ele ca în Europa. În realitate, este vorba despre o idolatrie în cea mai gravă formă, pentru că închinarea se face către pământ. Spuneți-mi, nu se închină omul pământului atunci când își iubește în mod egoist trupul făcut din țărână și insistă asupra ideii că este trup și numai trup? Nu se închină el pământului atunci când proclama ideologia luptei de clasă, a națiunii și a umanității?
Așadar, Europa nu suferă de ateism, ci de politeism. Nu ne putem plânge de lipsa dumnezeilor, ci de inflația acestora. Pentru că L-a pierdut pe adevăratul Dumnezeu, omul a vrut să-și potolească setea de Dumnezeire prin crearea de idoli. Și-a creat idoli din știință și din teoriile ei, din tehnică, din descoperiri, din religie și din reprezentanții ei, din politica și din partidele ei, din moda și din manechinii ei”, spunea Părintele, potrivit creștinortodox.ro
Sfântul Iustin Popovici și-a sfârșit viața pământeană în anul 1979, la mănăstirea Sfinții Arhangheli – Celie de la Valjevo.
Așa cum Sfântul Nicolae Velimirovici a luptat pentru canonizarea Sfântului Ioan din Kronstadt, tot așa și Părintele Iustin Popovici a depus tot efortul pentru canonizarea duhovnicului său – Sfântul Nicolae Velimirovici.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a decis, la 29 aprilie, trecerea în rândul Sfinților a Părintelui Iustin Popovici. Sinodul respectiv a fixat ca zi de prăznuire a sa data de 1 iunie stil vechi /14 iunie stil nou, sub numele Cuviosul Iustin de la Mănăstirea Celie. În aceeași zi, același sinod a hotărât și canonizarea unui alt părinte cu viață sfântă, Simeon, fost stareț al Mănăstirii Daibabe de lângă localitatea Podgorita (1854-1941).
Slujba de proclamare a canonizării celor doi Cuvioși a avut loc la 2 mai, în Catedrala “Sfântul Sava” din Belgrad, și au participat atât arhiereii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cât și reprezentanți ai autorităților de stat și, bineînteles, mulți creștini ortodocși sârbi.
Sursa: http://www.capital.ro
