Pentru aceasta a și venit Domnul, singurul Doctor adevărat, pentru ca să vindece sufletele celor credincioși de patimile cele incurabile și să le curățească de murdăria leprei răutăţii.
Îmi vei răspunde: De bună seamă că cred. Aceasta mă ține și întru aceasta îmi pun nădejdea.
Cunoaște-te, deci, și examinează-te: nu cumva suferințele tale trupești te duc la doctorii cei pământești, ca și când Hristos în Care ai crezut n-ar putea să te vindece?
Vezi cum te amăgești singur, socotind că crezi, dar nu crezi precum trebuie, cu adevărat.
Pentru că, de ai crede că rănile cele veșnice și nevindecabile ale sufletului nemuritor și bolile sale cauzate de viciu sunt vindecate de Hristos, tu ai crede că El poate să vindece și relele, și bolile trecătoare ale trupului, și numai către El ai alerga.
Dat fiind că acela care a făcut sufletul a făcut și trupul, Cel ce vindecă (sufletul) cel nemuritor, acela poate să vindece și trupul, bolile și suferințele cele vremelnice.
Extras din Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XLVIII, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34 – Sfântul Macarie Egipteanul.
