BIOGRAFIA
- Obârșia – Locul de naștere
Asia Mică, cea născătoare de Sfinți, încă din primii ani ai Creștinismului, atât în perioada bizantină, cât și după căderea Constantinopolului, a dăruit Bisericii coloși duhovnicești, în ceata cărora sunt numărați Sfântul Vasilie cel Mare, Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu, Cuvioasa Irina Hrisovalantu și Sfântul Grigorie Palama, iar în vremurile mai noi, Sfântul Arsenie Capadocianul, Starețul Paisie Aghioritul, Starețul Ieronim din Eghina, Starețul Iacov Țalichis și atâția alții. Renumitele ei centre monahale (Capadocia, Olimpul Bitiniei, Latros etc.) au hrănit duhovnicește și au sprijinit prin evlavia lor cea vie pe creștini, chiar și în vremurile grele, unele dintre ele chiar până la Catastrofa Asiei Mici[1]. Acest loc binecuvântat a fost locul de naștere și al fericitei Starețe Macrina, ctitora și egumena (1963-1995) Sfintei Mănăstiri a Maicii Domnului Odighitria de la Portaria – Volos, metocul Sfintei Mănăstiri Filotheu din Sfântul Munte Athos.
Numele din lume al Stareței a fost Vasilichi Vassopoulos. S-a născut în anul 1921 în Hatzileri[2], în partea vestică a Asiei Mici, în regiunea vechii Eolide. Satul acesta se află în deosebit de roditoarea câmpie a Magnisiei, între râurile Kryu sau Kriu[3] și Ermu[4], la o distanță de cincisprezece kilometri sud-est de orașul Magnisia și patruzeci și cinci de kilometri nord-est de Smirna.
Din punct de vedere bisericesc, Hatzileri aparținea de Sfânta Mitropolie a Efesului. Biserica satului era închinată Sfântului Haralambie, pe care îl cinsteau cu multă evlavie toți locuitorii creștini. La sărbătoarea Sfinților Apostoli se făcea prăznuire luminată vreme de trei zile. Biserica Sfântului Haralambie era simplă, cu acoperiș în două ape, avea o clopotniță cu trei nivele, iar în incinta ei era școala. Părinții Stareței au cultivat dintru început în sufletele gingașe ale copiilor lor dragostea și respectul față de Sfântul Haralambie. Însăși Stareța nutrea o deosebită evlavie pentru Sfânt și întotdeauna cinstea pomenirea lui, mai ales după o experiență personală a ei, pe care avea să o descopere într-unul din Cuvintele sale.
Tatăl ei, Fotie Vassopoulos, s-a născut în satul Milies – Pilios, iar mama ei, Anastasia Vassopoulos din neamul Kehaghia, s-a născut în Kardița. Părinții ei au plecat în Asia Mică pentru a căuta de muncă și, în cele din urmă, s-au stabilit la Hatzileri. Erau niște oameni evlavioși și virtuoși, muncitori și iubitori de osteneală, cinstiți și foarte iubiți de compatrioții lor. Fotie era negustor și lucra în ascuns virtutea milosteniei, căci obișnuia să lase în timpul nopții coșuri pline cu alimente la ușile caselor familiilor nevoiașe. Anastasia se ocupa cu instruirea în arta broderiei și era un suflet iubitor de liniște. Trăia ca o monahie în lume, cu smerenie, luare-aminte și rugăciune.
Fotie și Anastasia, lucrând duhovnicește în frica lui Dumnezeu și păzind poruncile Lui, au transmis aceste virtuți și copiilor lor, dându-le din fragedă copilărie o educație „întru învăţătura şi certarea Domnului”[5], așteptând rod bun, încolțirea seminței lor celei bune. Dumnezeu le-a dăruit patru copii, pe Nichifor, Gheorghia, Maria și Gheorghie. Primi doi copii s-au născut în Magnisia din Asia Mică și au adormit acolo la o vârstă foarte fragedă. Ultimul lor copil s-a născut în Grecia, în 1926, la cinci ani după nașterea Mariei.
În 1922 Catastrofa Asiei Mici a adus dezrădăcinarea elenismului Asiei Mici din vatrele lui strămoșești. Astfel și familia Vassopoulos a luat calea întoarcerii cu Maria, care avea în jur de șase luni. Mama ei, în încercarea îngrijorătoare de a ajunge la corabia care avea să-i aducă în Grecia, de multe ori a fost îndemnată să arunce pruncul în mare ca să-și salveze propria sa viață, însă ea cu multă credință o ținea strâns în brațe pe fiica ei. După multe greutăți și primejdii, refugiații greci au ajuns în Grecia, ducând împreună cu ei credința și nădejdea în Dumnezeu, voința pentru o viață nouă, precum și neprețuitele lor vistierii, pe care evlavia și jertfirea lor de sine le salvaseră, icoane vechi făcătoare de minuni și Sfinte Moaște.
Refugiații din Hatzileri s-au stabilit mai ales în Nea Ionia – Volos și în Langada–Tesalonic, în timp ce unii s-au așezat în Niceea și Pireu, Nea Halkidona și Nea Ionia – Attiki[6]. Familia Vassopoulos a debarcat în Pireu cu destinația Kardița, unde a rămas unu-doi ani în cantonamentul pentru refugiați, apoi s-a stabilit pentru totdeauna în cartierul de refugiați din Nea Ionia – Volos.
[1] 1912.
[2] Turcește Hacileri, astăzi Hacihaliller.
[3] Turcește Nif Çay.
[4] Turcește Gediz.
[5] Efeseni 6, 4.
[6] Vezi Arhio Proforikis Paradosis Kentru Mikrasiatikon Spoudon, dosarul A 33 (Hatzileri) și Dosarul 8 (Egkatastasi).
