Monahul Moise Aghioritul
Mă consider în mod deosebit fericit că am cunoscut câțiva Stareți care au adormit de numai câțiva ani. Este vorba despre Părinții: Epifanie Theodoropulos, Paisie Aghioritul, Porfirie Capsocalivitul, Efrem Katunakiotul, Nicolae Bekatoros și Emilian Simonopetritul, care mi-a și dat Marea Schimă a monahilor. M-au ajutat mult în viață, mai ales ultimul.
M-au învățat să cunosc pentru ce trăiesc, frumusețea lui Dumnezeu, taina libertății omului și respectul pentru fiecare persoană; să nu-mi spun minciuni mie însumi, să apăr adevărul cu dragoste. M-au îndepărtat cuviincios și cu discernământ de un mod de viață fără noimă profundă și scop sfințit. De un mod de viață pe care îl trăiesc mulți, ca niște hipnotizați, înaintea televizorului sau de unul în ce fel văd și trăiesc viața, propria lor viață. Și-au închis ochii sufletului lor pentru a nu vedea și a se bucura de adevărata lumină.
Uneori se creează de către unii un mit și o exagerare referitoare la unii Stareți. Aceasta este o greșeală gravă împotriva acestor persoane cinstite. Unii ca aceștia considerând că mărindu-i pe Stareții lor, își măresc și procentajul acțiunilor lor duhovnicești. Firește, nu este îngăduit nici stareților să fie atrași vreodată în relații strânse cu unele persoane, în legături și situații sentimentale și bolnăvicioase. Stareții trebuie să-i lege pe oameni întotdeauna de Hristos, iar nu de persoana lor. În viața duhovnicească este nevoie de transcendență, bărbăție și jertfelnicie.
Un stareț și, prin extensie, un părinte duhovnicesc nu va trebui să încătușeze sufocant persoanele, ci să le insufle, prin pilda trăirii lui, prin dojana sa plină de discernământ, prin modestia și rugăciunea sa, precum cei mai sus-amintiți. Sunt recunoscuți prin discernământul lor, prin viața lor plină de Har, prin rugăciunea și dragostea lor. Îl iubeau mult pe Hristos și pe semenul care suferea. Nu toți Stareții sunt și Sfinți. Nu este corect ca, insistent și în grabă, să vrem să le punem aureola sfințeniei, pentru ca și noi să fim slăviți.
Părintele Epifanie Theodoropuklos din Messinia a studiat teologia, fiind un student excelent. A fost un ales părinte duhovnicesc al multor credincioși, care l-au cinstit în mod deosebit. Cuvântul său avea acrivie, credibilitate, argumentație, seriozitate, responsabilitate, curăție și fidelitate.
Mult-cunoscutul Stareț Paisie Aghioritul s-a născut în Farsala din Asia Mică, a crescut în Konița din Epir și a trăit mulți ani în Sfântul Munte. Îndelungata sa asceză i-au pricinuit experiență și multe harisme, prin care îi ajuta mult pe mulți.
La fel și fericitul Stareț Porfirie, care de mic a plecat din Evia și a venit în Schitul Capsocalivia, de unde a primit și supranumele, dar care, din pricina serioasei zdruncinări a sănătății sale, a mers în Atena, unde vreme de patruzeci de ani a trăit ca ascet, împărțind dumnezeiești daruri multor întristați și îndurerați.
Starețul Efrem s-a nevoit zeci de ani în nemângâiata Katunakia, făcând ascultare și îngrijindu-i pe stareții săi, lucrând din greu și rugându-se neîncetat. Cuvântul său era izvorât din trăire, din inimă, convingător și trezvitor.
Părintele Nicolae Bekatoros s-a născut în Rusia din părinți greci și a suferit multe ca preot tânăr de la conducătorii atei și de la organele lor. A mers în Atena și apoi în America, unde a devenit un renumit părinte duhovnicesc al grecilor, rușilor, americanilor și al altora, pe care i-a încântat cu sinceritatea, blândețea și smerenia sa.
Starețul Emilian Simonopetritul, care trăiește grav bolnav la Mănăstirea Ormilia, pe care el a întemeiat-o și care are astăzi 120 de monahii, s-a distins prin înțelepciunea, experiența, cunoașterea sfințitelor rânduieli, prin adâncirea în cele nepătrunse ale sufletului omenesc, prin analiza înaltelor și importantelor subiecte. Este vorba despre un chip rar și ales de adevărat om al lui Dumnezeu.
Stareții demitizați, neîmpodobiți și autentici au un cuvânt greu de spus în marile greutăți ale vremurilor și ale oamenilor.
