Suntem ispitiți, adesea, doar să „dregem” viaţa noastră

Preot Constantin Sturzu

Când i-a chemat la apostolat pe „fiii tunetului” ‒ pe Iacov şi pe Ioan ‒, aceştia îşi dregeau mrejele (cf. Matei 4, 21). Ei nu au cerut răgaz şi îngăduinţă de a termina lucrul lor, ci „îndată au mers după El”.

Noi suntem ispitiți, adesea, doar să „dregem” viaţa noastră prin spovedanie şi împărtăşanie. Să o reparăm, să o peticim, doar ca să putem să o luăm de la capăt. Ca duhovnic, am sesizat această ispită a celor ce vin să se spovedească şi să se curăţească doar pentru ca să scape de un necaz sau de o boală anume. Dar, imediat ce viaţa lor se „repară” la acel capitol, ei îşi văd mai departe de ale lor, ca mai înainte, adică fără Dumnezeu (nu spune alcoolicul, după o beţie cruntă, că „se drege” doar pentru ca să o ia de la capăt cu proxima ocazie?).

Dacă vom învăţa să nu mai „dregem” nimic, ci să lepădăm cu totul viaţa noastră veche, pătimașă, idolatră, vom primi mreje noi, cu care vom pescui lucruri dumnezeieşti în viață.