Preot Cristian Alexandru
Taborul și Ermonul în prăznuiri să salte,
Să laude pe Domnul cu cântări înalte.
Căci din începuturi el vârful își înalță,
Celui ce pe creste S-a schimbat la Față.
Apostolii-n uimire, cu fețele-n pământ,
Privesc lumină albă din chipul Lui Preasfânt.
O teamă îi cuprinde, se-ntreabă ce-o să fie,
Când văd aivea-n slavă pe Moise și Ilie.
Iar Petru, mai deoparte, lui Iisus grăia:
– Ce bine ne e Doamne ca să fim așa!
Dacă vrei, Iisuse, am să ridic chilie,
Una mare Ție, una lui Moisi și una lui Ilie!
Preasfânta Sa lumină-Și revarsă peste lume,
Iar slava Lui cea mare cine-o poate spune?
De ai mintea-n ceruri, de ești smerit și blând,
Te va duce Domnul în Muntele Său Sfânt.
