Timpul: însemnătatea, risipirea și buna lui întrebuințare

Protoprezbiter Anghelos Anghelakopulos

Sfântul Nicodim Aghioritul¹ referindu-se la însemnătatea timpului și la faptul cum putem să-l exploatăm, pe cât este cu putință, mai bine pentru mântuirea noastră, menționează că nu există alt lucru mai scump și mai important decât timpul.

Nu există alt lucru mai scump, mai întâi deoarece oricâte lucruri ar pierde cineva, fie aur și argint, fie cinstiri și slave, fie plăceri ale trupului, este cu putință să le dobândească din nou. Însă timpul, atunci când o dată l-a pierdut cineva, nu mai este cu putință să-l mai pună cândva în mâinile sale, precum spunea și Sfântul Grigorie Teologul: „El Însuși aducându-i, îi cheamă pe toți la El să se lepede cu râvnă… și să fie fără grijă, dar nici să neglijeze timpul pe care este cu neputință să-l redobândească”². La fel și dumnezeiescul Gură de Aur spune: „Trebuie mai mult decât orice să fim necruțători cu timpul, căci dacă pierzi aurul, vei putea iarăși să îl agonisești, dar timpul dacă îl pierzi, cu greu îl vei mai recăpăta”³. Iar pricina este că toate celelalte au pe a fi și existența lor într-o oarecare poziție și ședere, iar timpul are pe a fi al său, existența sa într-o neîntreruptă mișcare și curgere, împreună și scurgere, astfel încât de îndată ce vine întru a fi, în existență, tot atunci se strică și merge întru a nu fi, în inexistență.

În al doilea rând, nu există alt lucru mai scump decât timpul, deoarece cu timpul poate cineva să răscumpere tot Cerul și Împărăția din Cer, se poate desfăta de Harul lui Dumnezeu, să se facă fiu al lui Dumnezeu după Har și să se unească, după Har, cu Dumnezeu. Și în scurt, omul muritor poate deveni, după Har și loc (θέση), dumnezeu.

Astăzi nu există un alt lucru mai important decât timpul, deoarece creștinii de astăzi se mâhnesc pentru toate celelalte și cu mare greutate le lasă din mâinile lor. Dar timpul, care este atât de scump și prețios, îl au atât de lipsit de importanță, încât îl cheltuiesc fără milă în lucruri fără sens și deșarte, cum ar fi jocul de cărți, hipodrom, cazinou, jocuri de noroc (prono, loto, joker, kino) televizor și alte asemenea jocuri, încât seamănă și ei cu acel german fără minte care, așa cum scrie istoria, aflând piatra prețioasă numită „Diamant”, pe care o avea Ducele Carol de Burgundia, care, din pricina mărimii lui exagerate – era o comoară mare care depășea orice preț -, nu cunoștea cât prețuiește, ci disprețuind-o ca pe o piatră obișnuită, a vândut-o pe un burduf de vin. Creștinii de astăzi, care nu cunosc cât de prețios este timpul dăruit lor de Dumnezeu, sunt asemenea cu acel cal înaripat, despre care scrie Esop, care săpând în gunoi și aflând un diamant prețios, a spus că mai bine ar fi aflat un bob de secară, decât o asemenea piatră prețioasă, schimbând un lucru prețios cu unul de nimic, unul scump cu unul ieftin.

Creștinii ortodocși aud de la Proorocul Isaia că Domnul „curând vine și nu zăbovește”⁴; și de la Proorocul Avacum că „venind va veni și nu va întârzia”⁵, dar cu toate acestea ei, crezând tocmai contrariul, că Domnul va întârzia să vină, își cheltuiesc vremea vieții lor privind cum ceilalți se joacă. Creștinii ortodocși îl aud pe înțeleptul Sirah, care poruncește și spune: „Adu-ți aminte că moartea nu zăbovește”⁶. Dar cu toate acestea ei își astupă urechile ca aspida și nu aud aceste porunci, pe care le rostește Duhul Sfânt, ci cred că moartea este foarte departe de ei și că mânia lui Dumnezeu va întârzia să vină peste ei, și astfel cheltuiesc, fără nici o cercetare amănunțită timpul de aur, care le-a fost dat de Dumnezeu ca să se pocăiască și să se slobozească de dumnezeiasca mânie, în jucăriile vătămătoare de suflet despre care am spus.

Acest timp al vieții noastre ni l-a dat Dumnezeu:

1. Pentru a ne aduce aminte de păcatele pe care le-am făcut și L-am mâhnit;

2. Pentru a cugeta la înfricoșătorul ceas al morții și la despărțirea cu silă a sufletelor de trupurile noastre; pentru a plânge, a ne tângui și a ruga pe Dumnezeu să ne slobozească din mâinile demonilor în acel ceas înfricoșător;

3. Pentru a ne aduce aminte de înfricoșătoarea Judecată a lui Dumnezeu și de răspunsul pe care va trebui să-l dăm la ea pentru toate gândurile, pentru toate cuvintele și pentru toate faptele noastre;

4. Pentru a ne aduce aminte de chinurile cele veșnice pe care păcătoșii nepocăiți le vor primi în focul cel veșnic, din care nu se vor slobozi niciodată;

5. Pentru a ne aduce aminte de fericirea și Împărăția veșnică pe care le vor primi în Ceruri drepții care s-au pocăit.

La acestea să cugetăm, de acestea să ne aducem aminte, pe acestea să le cercetăm, căci sunt folositoare sufletului nostru, pentru a trece cu folos timpul.

Când vrei să treacă cu folos timpul, ia în mâinile tale vreo carte folositoare de suflet și citește, dacă știi carte. Dacă nu știi, roagă pe vreun frate care știe să citească, iar tu să asculți. Vrei să treacă repede timpul? Lucrează vreo poruncă a lui Hristos, mergi și vezi vreun bolnav, ca să-l mângâi cu vreun cuvânt de folos; iar dacă poți, ajută-l și cu fapta. Mergi în Sfânta Biserică și acolo privește cu curiozitate sfintele icoane și închină-te lor cu evlavie. Aruncă o privire evlavioasă și în Sfântul Altar și gândește-te cum acolo Fiul lui Dumnezeu se jertfește tainic în fiecare zi, ca să te hrănească și să te sfințească cu Dumnezeiasca Împărtășanie. Cugetă că biserica pământească este tipul Cerului, în care se află în chip nevăzut cetele Îngerilor și ale Sfinților. Aflându-te acolo, roagă-te lui Dumnezeu ca să te miluiască. Strigă din adâncul inimii tale: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”. Fă și destule metanii și închinăciuni, câte poți. Vrei să treacă repede timpul? Privește la frumusețile lui Dumnezeu, la cer, la soare, la lună, la stele, la pământ, la copaci, la animale, la mare, la pești și la toate celelalte și vezi cât de frumoase sunt, cât de bune, cât de puternice. Slavoslovește și mulțumește lui Dumnezeu Creatorul, Care le-a creat, datorită bunătății și dragostei Sale. Acestea sunt jocurile sfinte, cu care trebuie să te îndeletnicești, iubitul meu, ca să-ți treacă timpul. Acestea sunt lăudatele și sfințitele teatre, potrivite și familiare creștinilor, la care se cuvine să privești, ca să treacă timpul, iar nu la jocurile satanice, mârșave și necurate.