Toate lucrările lui Dumnezeu sunt bune foarte

„Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte” (Facerea 1:31).

Fraţilor, atunci când toate părţile unei clădiri sunt bine construite, atunci clădirea toată în întregimea ei este foarte bună. Căci toate materialele din ea sunt de cea mai bună calitate, cărămizile, cimentul, mortarul, grinzile şi stâlpii; totuşi, admiraţia omului apare numai atunci când contemplă întreaga clădire, completă şi finisată. Adesea un oarecare detaliu al clădirii poate părea omului fără sens sau nepotrivit, dar uită de el de îndată ce privirea lui se îndreaptă asupra întregului. Şi, cu adevărat, multe sunt detaliile acestei lumi, atât în lucruri, cât şi în evenimente, care nouă oamenilor ne par fără sens şi nepotrivite. Dar când privim minunata zidire a lumii în întregul ei, atunci ni se descoperă negrăita ei frumuseţe şi alcătuire şi ne liniştim.

Căci noi privim cele multe suferinţe şi lipsuri din care este alcătuită viaţa noastră, cu nemulţumire, socotindu-le cu adevărat urâte şi fără sens. Cu toate acestea, tocmai aceste suferinţe şi lipsuri capătă odată cu trecerea lunilor şi anilor o valoare inestimabilă, strălucind în amintirea noastră ca nişte pietre preţioase ce ne-au luminat calea ulterioară a vieţii, atunci când privim la ele retrospectiv.

Prin urmare, dacă se întâmplă să ne smintească ceva din alcătuirea zidirii lui Dumnezeu, atunci să încercăm să privim la a Lui zidire ca la un întreg; iar dacă vreun lucru din viaţa noastră ne umple de amărăciune, atunci să aşteptăm cu răbdare, credinţă şi nădejde zilele şi anii care vor urma. Iar dacă întreaga noastră viaţă este pentru noi ca o povară nesfârşită de tristeţe şi durere, să ne ridicăm ochii sufletului nostru la lumea cea de sus şi atunci vom afla cu adevărat pacea şi bucuria. Căci nu lumea aceasta de aici este cea desăvârşită, ci aceea de sus. Căci zis este: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Facerea 1:1). Chiar şi artistul pictor îndeamnă privitorul să îi contemple pânza numai de la o oarecare distanţă, căci numai aşa se poate aprecia cel mai bine frumuseţea întreagă a unui tablou.

O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela Ce eşti Creator Nemuritor, cât de minunate sunt toate lucrurile Tale! Pentru aceasta noi pre Tine Te lăudăm şi Ţie Îţi mulţumim în veci, Amin!

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
16
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Ioan 15, 17–27; 16, 1–2)

Next Post

Na-ți înapoi basmaua

Related Posts