Basilica.ro a luat pulsul pelerinilor de pe Dealul Patriarhiei. Credincioși din București și din afara Capitalei au mărturisit cu ce gânduri vin, pentru ce se roagă sau mulțumesc. Concluzia poate fi sumarizată în cuvintele doamnei Daniela, unul dintre pelerinii care ne-au vorbit: „Sunt sigură că în tot ce fac în viață primesc ajutor de Sus și pentru aceasta am venit, să mulțumesc”.
Redăm în continuare gândurile, necazurile și rugăciunile pelerinilor, așa cum ni le-au dezvăluit ei, unii zâmbind printre lacrimi – de durere sau de recunoștință.
Cristian, 38 ani
Cristian (foto sus) este pentru prima dată la sărbătoarea Cuviosului Dimitrie cel Nou, la care a venit cu soția și cele două fetițe ale lor.
„Am venit peste 50 de persoane, un autocar întreg, din comuna Negrilești, județul Galați, cu gânduri de pace, de liniște. Încercăm să ținem în picioare Ortodoxia. De asta și suntem aici, să ținem credința”, spune el.
Ștefania, 16 ani, jud.Galați
„Vin în fiecare an aici, pentru că e o anumită pace pe care o simți după ce stai la coadă și asta mă face să revin”, explică Ștefania (foto sus). „Vin de mică la această sărbătoare, am venit mereu cu familia.”
Cipriana, 39 ani, jud. Galați
Doamna Cipriana (foto sus) a venit la pelerinaj cu trei dintre copiii ei. „Noi avem Iașiul mai aproape și acolo ajungem mai des. Anul aceasta am fost și la pelerinajul de la Iași”, spune ea.
„Eu nu veneam niciodată la pelerinajul de la București, pentru că eram cu copiii mici acasă. Anul trecut am venit pentru prima dată, eram singură și chiar mă aflam la București cu niște probleme de sănătate. Am venit direct de la spital aici și țin minte că a fost un moment frumos, m-am bucurat. Am rămas și seara, când se ținea slujbă, a fost foarte frumos.”
Daniela, București
„Am venit cu multe în suflet și sper să plec mai liniștită. Am venit în primul rând să-I mulțumesc lui Dumnezeu și Maicii Domnului că mi-au ajutat acum un an”, spune o bucureșteancă pe nume Daniela. „Am simțit că le sunt datoare pentru aceasta și de aceea am venit. A fost ajutor de Sus, sunt convinsă.”
„Nu vă povestesc, dar sunt sigură că în tot ce fac în viață primesc ajutor de Sus și pentru aceasta am venit, să mulțumesc.”
Cristiana, 56 ani, jud. Dâmbovița
„În primul rând am venit pentru pace! Mă tulbură ce văd în lume, mai ales suferința copiilor”, spune doamna Cristiana, care a venit împreună cu fiul, Florin.
„Am venit să cer sănătate, înțelegere între oameni. Vin de 10 ani la pelerinajul de Sfântul Dimitrie și am primit ajutor când am avut probleme de sănătate. Am venit și eu, și soțul, și băiatul.
Florin, 31 ani
„Am venit să mă rog la Dumnezeu și să cer multă sănătate”, spune Florin, fiul în vârstă de 31 de ani al doamnei Cristiana. „Îi rog pe tineri să nu fumeze, să nu se drogheze!”
Sofia, 62 ani, București
Doamna Sofia locuiește în Sectorul 2 al Capitalei și s-a pensionat după ce a lucrat mult timp în turism.
„Să devenim mai buni, să avem parte de pace sufletească și în toată lumea să fie pace. Să nu mai fim atât de răzvrătiți, atât de avari, să ne oprim asupra problemelor celorlalți, să medităm mai mult, să ne rugăm mai mult, să ne ținem de cuvânt”, spune doamna Sofia.
„Să credem! Și să fim mai buni! Să dăruim iubire, ca să primim în schimb iubire. Sfinții ne ajută să fim mai buni prin rugăciunile noastre și prin pilda lor, luând drept exemplu cum au sfârșit pentru credință, pentru Dumnezeu.”
„Ce putem noi face? Să lăsăm ceva după noi, chiar și o părticică. Soțul are 70 de ani și lucrează încă, ceea ce ne permite să ajutăm cu cât putem Bisericuța care se construiește la noi în cartier. O părticică înseamnă foarte mult!” mai spune doamna Sofia.
Valeria, 69 ani, București
„Am venit de multe ori și am simțit mereu ajutorul Sfântului. Le recomand tuturor să vină cu toată dragostea și cu credință. Foarte mult m-a ajutat, se vede”, spune Doamna Valeria, o pensionară bucureșteană în vârstă de 69 de ani.
Se roagă pentru „înțelegere în familie, frați, surori, pentru toată lumea și ajutor pentru cei în suferință”.
Cel mai mult a stat în alt an la coadă: 14 ore. Își mărturisește și rana sufletească: „După ce ne-au murit părinții, nu ne mai înțelegem între frați din cauza pământului. Am fost la mai multe mănăstiri și m-am rugat că Dumnezeu să ne îndrepte pe toți pe calea cea bună, ca să putem să ne înțelegem ca frații”.
„Am fost 13 frați și mai suntem nouă acum. Viața cu mulți frați este foarte frumoasă. Eram la un moment dat șapte la școală. Acum atâtea bunătăți au copiii aceștia și tot nu se simt îndestulați! Noi veneam de la școală și, dacă aveam pâine în loc de mămăligă, ni se părea că avem cozonac!” își amintește ea.
„Acum, dacă a intrat vrăjmășia asta între frați, te duci în comună, unde jumătate sunt din neamul nostru, și nu ai la cine să tragi. Toți și-au tras spuza pe turta lor și au uitat de ceilalți. Plec dimineața cu mașina de ora 06:00 spre Câmpulung Muscel și mă duc la cimitir cu flori, aprind lumânări, apoi plec înapoi. Până seara, la 05:00 – 06:00, sunt acasă.”
„De aceea am venit, să-i îmbuneze Dumnezeu, că nu am făcut rău nimănui. Mie nu-mi trebuie pământ. Când om muri, ne satură Dumnezeu de pământ… Eu nu pot să merg să îl muncesc. Când m-au sunat, în cele din urmă, doi dintre frați, am căzut la pământ și am mulțumit lui Dumnezeu. Ați văzut ce face rugăciunea?” încheie doamna Valeria zâmbind printre lacrimi.
Sursa: http://basilica.ro.
