Tot ce vine prin gura duhovnicului, de la Dumnezeu vine

Gândurile noastre vin de multe ori ca o avalanşă. Ne acaparează cu totul, facem scenarii, imaginăm situaţii ipotetice, despicăm firul în patru pentru a încerca să înţelegem vreun eveniment sau ca să ţesem justificări legate de o faptă a noastră sau a altcuiva care ne priveşte şi pe noi. Şi acţionăm apoi în
consecinţă.

Ţesem gânduri când încercăm să găsim o soluţie la o situaţie pe care o simţim ca fiind fără ieşire şi, de cele mai multe ori, acestea ne ţin prizonieri. Ne considerăm fiinţe superioare pentru că avem logică, pentru că putem pune în practică mai toate gândurile pe care le construim.
‑ Părinte, ştiu că problema gândurilor care ne acaparează viaţa este îndelung dezbătută. Acţionăm conform gândurilor noastre, ni le asumăm, credem că sunt produsul minţii şi, ca atare, le luăm în considerare mult mai mult decât ar trebui.
‑ Uite, în călugărie, unul dintre voturile monahale este tăierea voii. Şi asta se întâmplă nu pentru a te umili ori smeri, ci pentru că atâta timp cât ai voie proprie, adică acţiune rezultată în urma propriilor gânduri, rişti să greşeşti. Până ajungi la starea de trezvie, în care să ai putere de discernământ, adică să poţi deosebi duhurile, este mult de muncă. Tot ce vine prin gura duhovnicului de la Dumnezeu vine, aşa că e singura voce care trebuie luată în considerare, cel puţin în călugărie. Dacă te studiezi cu atenţie, vei vedea că zeci, dacă nu chiar sute de gânduri te bombardează zilnic. Câte crezi că îţi aparţin? Te‑ai gândit vreodată la acest lucru? Ai reflectat vreodată la gândurile care îţi trec prin minte? Le poți deosebi? Chiar dacă ai avea sute de gânduri bune, printre ele se strecoară şi cele date de vrăjmaş.
‑ Încă nu am stat să mă analizez, dar la o primă autoevaluare da, recunosc, mă lovesc zilnic de zeci de gânduri, care mai de care. Încă nu le‑am aprofundat, să văd care este sursa lor.
‑ E greu să faceți acest lucru şi, ca și în sport, ai nevoie de antrenament ca să ajungi la performanţă. Tu ar trebui să înţelegi foarte bine acest concept. Ar fi trebuit să ştii, totuşi, acest lucru, dar niciodată nu e prea târziu. În cazul în care te încrezi foarte mult în tine şi în judecăţile tale, adică îl laşi pe Dumnezeu în planul doi, este foarte uşor pentru demon să te influenţeze în direcţia în care doreşte, prin gândurile pe care ţi le dă. Atâta timp cât crezi că gândurile ce îţi vin îţi şi aparţin, adică sunt produsul inteligenţei tale, rişti să cazi în înşelare foarte uşor. Acesta este motivul pentru care inclusiv gândurile se spovedesc.
‑ Şi gândurile? Cum aşa? Explicaţi‑mi mai multe, vă rog.
‑ Ascultă‑mă cu atenţie! Mecanismul este următorul: când îţi spovedeşti gândurile, practic îl pui în lumină pe cel pe care ţi le‑a dat. Adică pe demon. Din mândrie, căci e o trăsătură ce‑l caracterizează, pleacă de lângă tine. Odată cu el pleacă şi ispitele, aşa cum ţi‑am mai spus. Şi, atunci, vei vedea, preţ de câteva zile, că ispitele
ce te chinuiau sub formă de gânduri dispar pur şi simplu. Este un experiment la îndemâna oricui. Chiar recomand să fie încercat. Atunci ai o şansă de a conştientiza că gândurile nu îţi aparţin.

 – Foarte interesant. Şi eu care credeam că gândurile sunt rodul inteligenţei mele, capacităţilor mele, rezultatul cărţilor citite.
‑ Când vei conştientiza pe deplin că multe dintre gânduri nu îţi aparţin, că acestea sunt înşelări, o să priveşti cu mult mai multă circumspecţie fenomenul. Practic, este începutul luptei duhovniceşti. Niciodată nu vei purta o bătălie directă, să te iei de guler cu un demon ca şi cu o altă persoană, cu toate că s‑au înregistrat câteva cazuri de violenţe care depăşesc limita înţelegerii umane. Te va ataca în schimb prin gânduri. Unde prinde slăbiciune, loveşte cât poate de tare. Gândurile sunt cea mai teribilă armă aflată în posesia demonului. Ţi le serveşte aproape non‑stop, nu are somn, nu oboseşte, nu se odihneşte. Te ţine în focuri aproape încontinuu. Şi asta indiferent de ce faci, chiar şi atunci când te rogi.
‑ Atunci, Părinte, care este următorul pas? Cum să ne ferim mintea de astfel de atacuri?
‑ Paza minţii este răspunsul, dar ca să‑ţi păzeşti mintea trebuie să conştientizezi că te afli în plin război, că eşti atacat prin multiple gânduri de diferite feluri. Nu există nici aici stare de neutralitate. Conştientizarea e primul pas. E foarte greu, căci războiul e nevăzut. Nu e un război clasic cu adversari vizibili. Nu îi vezi, în schimb simţi efectele atacurilor. Efectele spun multe despre cum şi ce trebuie făcut pe mai departe.
‑ Acum realizez natura mai multor stări prin care am trecut la un moment dat. De la gânduri că aş bea ceva, la gânduri de mânie, gânduri de desfrânare. Altele sunt şi mai oribile, pe care nu vreau să mi le amintesc.
‑ Spovedania şi, dacă e posibil, împărtăşania sunt soluţii foarte bune în lupta împotriva gândurilor.

 

Fragment din cartea Cu picioarele pe pământ,  ediție completă, autor Ionuț Riteș.

Total
535
Shares
Previous Post

Deschide Cerul cu lucrul mărunt

Next Post

Diferența dintre stareț, povățuitor duhovnicesc și duhovnic

Related Posts