Un renumit duhovnic sfânt din Sfântul Munte, părintele Sava, venea în fiecare an și liturghisea. Era foarte bun. Pe când era călugăr la Stavrovouni, o voce l-a trezit:
– Scoală-te, Sava!
Se scoală și vede în colțul chiliei sale o lumină ca cea a unei lampe și aude o voce:
– Eu sunt îngerul tău. Ia o hârtie și scrie tainele ce ți le voi spune. Fecioara a fost fecioară și mai înainte de naștere… Vei deveni diacon cu multe vrednicii șamd.
Lucruri corecte îi spunea repetat. Acela s-a gândit: „Diavolul trebuie să fie”.
Vocea îi spune din nou, ca să-l încurce:
– Să iei vată și să ștergi crucea și icoanele și să o ai ca și talisman împotriva diavolului! Să nu spui însă la egumen, cum că vezi lumină și că îți spun despre Fecioara Maria, fiindcă mă vei pierde!
Acela s-a gândit: „Ca să vrea să nu spun Starețului, trebuie să fie diavolul”. Pe atunci egumen era Varnava. Merge așadar și îi spune.
– Bre, înșelatule, atâta timp să ți se arate diavolul și să crezi în înșelările lui?! Cum de nu te-ai demonizat? Nu ai priceput că este diavolesc lucru faptul că se teme de Stareț? Dacă ar fi fost înger, ar fi lucrat împreună cu Starețul.
I-a tras o palmă și drept canon i-a dat 5000 de metanii.
La acest părinte Sava, când a devenit stareț cu harismă duhovnicească, a mers la el un ucenic de-al său și i-a spus:
– Gheronda, nu am nicio știre de la părinții mei din Rusia și nu știu ce se întâmplă cu ei.
– Ce să facem, fiul meu? Vom face rugăciune.
În altă zi a mers ucenicul și i-a spus:
– Gheronda, m-am încredințat că părinții mei sunt bine.
– De unde știi asta? Ai primit vreo scrisoare?
– Am primit înștiințare.
– De unde ai primit?
– A venit un înger și mi-a spus.
Starețul și-a dat seama că ucenicul căzuse în înșelare și de aceea i-a spus:
– Ce altceva ți-a mai spus îngerul?
– Mi-a spus că îmi va fi aproape și dacă doresc altceva să știu, mă va informa el.
– El le află pe toate?
– Da, pe toate.
– Deci eu voi pune ceva în mintea ta acum… Să vedem dacă va afla.
– Va afla.
Starețul a pus un gând, pe care acel demon nu putea să-l afle, dar în acea clipă, când ei spuneau acestea, demonii l-au înșfăcat pe ucenic și l-au ridicat în aer, ca să-l răpească. Îndată Starețul l-a prins de picior și nu-l lăsa, strigând: „Doamne miluiește… Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pe robul Tău…”. Și astfel l-a smuls din mâinile demonilor și apoi i-a spus:
– Fiul meu, ai căzut în mare înșelare, fiindcă acestea pe care ți le spunea, nu le-ai spus la duhovnic, care are experiență în acestea, ca să-ți spună dacă este de la Dumnezeu sau nu. Te-ai fi dus în iad. De aceea spune Apostolul Pavel că „satana se preface în înger de lumină”[1], ca să-l înșele pe om.
Când credem acestea, ce ni le spune diavolul, atunci câștigă drepturi asupra noastră. De aceea să nu le credem în gândul nostru, ci să le spunem pe toate la duhovnic. Demonii se tem de Stareț și dacă înțeleg din fapte și din dispoziția lăuntrică că ascund ceva de el, într-o zi îl vor mânca. E ca și cum ar lua cineva șerpișori mici și s-ar juca cu ei la pieptul său. Când însă se vor mări, îl vor mușca și din veninul lor va muri. Când mă războiau gândurile și îmi mâncau măruntaiele, cu împotrivirea „Alerg acum la Stareț”, se risipeau îndată, mai înainte de a ajunge la coliba lui.
Cuviosul Efrem Sirul spune: „Să nu asculți pe cel care îl clevetește și îl osândește pe părintele tău duhovnicesc. Ci fugi de unul ca acesta, ca de un șarpe otrăvitor, otravă, foc care te va arde”.
De câte ori nu vine diavolul și ne spune lucruri duhovnicești, ca să ne înșele, să ne convingă să grăim împotrivă povățuitorului duhovnicesc și să credem că ale noastre cugetări sunt mai corecte decât ale duhovnicului. De aceea trebuie să ne lăsăm povățuiți, deoarece părinții duhovnicești priveghează pentru sufletele noastre. În războiul duhovnicesc al copilului, primul prezent îl dă părintele duhovnicesc. El este reprezentantul lui Dumnezeu, este ca o icoană văzută a lui Dumnezeu.
[1] 2 Corinteni 11, 14.
Fragment din cartea Arta mântuirii, ce a apărut la Editura Evanghelismos.
