Ucenicul trebuie să primească cu zel toate cele venite de la învăţător, fiind folositoare, chiar de aduc tristeţe şi durere; căci, potrivit cu osteneala şi necazurile lui, Dumnezeu îi dă şi mila Sa – part.3

4. Din Pateric

• Avva Arsenie i-a spus odată lui Avva Alexandru: „După ce îţi tai nuielele, vino să mănânci cu mine, iar dacă ai oaspeţi mănâncă împreună cu ei”. Avva Alexandru lucra domol şi chibzuit şi, când a venit ceasul, încă mai avea nuiele. Aşa că, vrând să păzească porunca Bătrânului, a aşteptat să termine nuielele. Arsenie, văzând că zăboveşte, s-a gândit că negreşit are oaspeţi şi a mâncat singur. Când s-a făcut seară, Avva Alexandru a zis: „Mă duc”. Văzându-1, Bătrânul îi spuse: „Ai avut oaspeţi?” „Nu”, răspunse acela. Bătrânul iarăşi îl întrebă: „Şi cum de n-ai venit la vreme?” Iar el zise: „Pentru că mi-ai spus: «Vino după ce îţi tai nuielele». Păzind cuvântul tău nu am ve­nit, căci de-abia acum am isprăvit”. Auzind Bătrânul, s-a minunat de acrivia lui şi i-a zis: „Dezleagă mai repede postul, ca să-ţi împlineşti pravila şi să bei şi apă; de nu, trupul ţi se va istovi degrabă”.
• Avva Avraam s-a dus odată la Avva Ares. Cum şedeau ei, veni un frate la Bătrân şi îi zise: „Spune-mi, ce să fac ca să mă mântuiesc?” Iar [Bătrânul] îi zise: „Mergi şi petrece anul acesta mâncând numai seara, pâi­ne şi sare, apoi vino din nou şi îţi voi spune”. Fratele s-a dus şi a făcut aşa. După un an a venit iarăşi la Bătrân. S-a întâmplat să fie din nou Avva Avraam acolo. îi spune iarăşi Bătrânul fratelui: „Mergi de posteşte şi anul acesta, mâncând o dată la două zile”. După ce fratele plecă, Avva Avraam îi spuse lui Avva Ares: „De ce tuturor fraţilor le rostuieşti jug uşor, iar pe acest frate pui sarcini grele?” Iar Bătrânul răspunse: „Fraţilor le grăiesc după cum caută venind la mine. Acesta este lucrător şi vine pentru Dumnezeu să audă; orice-i spun, face cu sârguinţă. De aceea şi eu îi grăiesc cuvântul lui Dumnezeu”.
• Povesteau despre Avva Ioan Colov că, retrăgându-se în Schit la un Părinte din Thebaida, şedea în pustie. Bătrânul său luă odată un lemn uscat şi, după ce îl înfipse în pământ, îi spuse: „Udă-1 în fiecare zi cu un ulcior de apă, până ce va da rod”. Apa era departe de ei, încât pleca de cu seară şi se întorcea dimineaţa. După trei ani lemnul a prins viaţă şi a rodit nuci. Iar Bă­trânul a luat rodul, l-a dus la biserică şi le-a spus fraţilor: „Luaţi, mâncaţi rod al ascultării”.
• A venit odată un thebeu[i] la Avva Sisoe, vrând să se facă monah. Bătrânul l-a întrebat de are pe cineva în lume. „Am un fiu”, zice. Iar Bătrânul: „Du-te, aruncă-1 în râu şi atunci vei fi monah”. Cum acela plecă să-l arunce, Bătrânul trimise în urma lui un frate ca să-l oprească, de se porneşte să facă aşa ceva. Şi când trecu la faptă, dând să-şi arunce fiul, fratele se repezi şi îl împiedică; iar el spunea: „Lasă-mă! Avva mi-a spus să-l arunc”. „Dar apoi a spus să nu-1 arunci”, zise fratele. Atunci, lăsând copilul, a venit la Bătrân şi a ajuns monah iscusit.
• A povestit unul dintre Părinţi că un învăţat cucernic din Theoupolis[ii] obişnuia să meargă la un Bătrân zăvorât, rugându-1 să-l primească şi să-l facă monah. Bătrânul i-a spus: „Du-te, vinde-ţi averea şi dă-o săracilor, după porunca Domnului, iar apoi vino şi te primesc”. Plecând acela, a făcut cum i se poruncise şi s-a întors. îi zice iarăşi Bătrânul: „Mai ai de păzit o poruncă: să nu vorbeşti”. Iar el se învoi. A petrecut astfel cinci ani fără să vorbească. Atunci cei care îl cunoşteau au început să-l ridice în slăvi. Bătrânul, aflând aceasta, îi spuse: „Nu te foloseşti aici. Am să te trimit într-o chinovie din Egipt”. Şi l-a trimis. Dar la plecare nu i-a spus dacă să vorbească sau nu; iar el păzind porunca, nu vorbea. Avva care l-a primit a vrut să-l încerce şi să afle dacă într-adevăr e mut; l-a trimis cu treabă, când fluviul era revărsat, ca întorcându-se să fie silit să spună că n-a putut trece. Iar el, ajungând la râu, plecă genunchii şi, iată, vine un crocodil, îl ia în spate şi îl trece pe malul celălalt. Avva trimisese şi un frate în urma lui, să vadă ce face. Acesta, vă­zând cele întâmplate, s-a întors şi a povestit Avvei şi fraţilor, care au ascultat uluiţi.

După ceva vreme muri fratele. Atunci Avva îi trimise vorbă Bătrânului zăvorât: „Chiar dacă ne-ai trimis un mut, era înger al lui Dumnezeu”. însă cel zăvorât răspunse: „Nu era din fire mut, dar nu grăia ca să păzească porunca, pe care i-am dat-o de la început”. Auzind aceasta s-au minunat şi l-au slăvit pe Dumnezeu.

• Un Bătrân avea ucenic cumpărat de sclav[iii]; şi acesta îi făcea ascul­tare desăvârşită. într-o zi i-a spus Bătrânul: „Du-te şi aprinde vârtos cup­torul, apoi ia cartea din care citim la slujbă şi arunc-o în cuptor”. Ucenicul s-a dus şi a făcut întocmai, fără iscodire. Iar când a aruncat cartea, cuptorul s-a stins.
• Ziceau Bătrânii că cine are încredere în altul şi se dă pe sine supus aceluia nu mai are nevoie să ia aminte la poruncile lui Dumnezeu; trebuie doar să-şi lase voile înaintea Părintelui său şi nu are vină la Dumnezeu. Că Dumnezeu nu cere de la începători nimic mai mult decât truda ascultării.
• Un frate din Schit, mergând la seceriş, s-a abătut pe la un mare Bătrân şi l-a întrebat: „Spune-mi, Avva, ce să fac la seceriş?” îi spune Bătrânul: „Dacă îţi zic, mă asculţi?” „Te ascult”, răspunse fratele. „Dacă vrei să mă asculţi, zice, lasă acest seceriş, întoarce-te în chilia ta şi stai acolo cincizeci de zile, mâncând seara pâine cu sare uscată. După aceea vino şi îţi voi spune ce trebuie să faci”.

Fratele a plecat, a făcut după cum i s-a poruncit, şi după cincizeci de zile a venit înapoi la Bătrân. Iar Bătrânul, văzând că e lucrător, i-a spus cum trebuie să şadă în chilie. Fratele s-a întors din nou la chilie şi vreme de trei zile a plâns înaintea lui Dumnezeu, căzut cu faţa la pământ.

Apoi gândurile îi spuneau: „Te-ai înălţat; ai ajuns mare!” Iar fratele îşi punea înainte toate greşelile, zicând: „Oare unde sunt toate păcatele mele?” Şi le înşira. Atunci gândurile se schimbau şi îi spuneau iarăşi: „Ai făcut multe păcate şi nu te poţi mântui”. Iar el le întorcea vorba: „Da, însă fac puţine rugăciuni către Dumnezeu şi mă încred în negrăita Lui bunătate, că va face milă cu mine”.

Astfel războindu-se şi fiind războit multă vreme, în cele din urmă du­hurile biruite i s-au arătat înaintea ochilor, zicând: „Ne-ai prăpădit!” „Cum aşa?” „Dacă te ridicăm în slăvi, au răspuns, alergi la smerenie. Dacă te sme­rim, te ridici pe tine la înălţime”. Şi certate de dânsul, s-au făcut nevăzute.

• Un om din lume avea trei copii, pe care i-a lăsat în cetate şi a plecat la mănăstire. După ce a petrecut trei ani acolo, a început să fie supărat de gânduri, care-i stârneau amintirea şi dorul copiilor; şi se întrista pentru ei foarte. Avvei nu-i spusese de la început că are copii, iar acela, văzându-1 posomorât, îi zise: „Ce ai, de ce eşti mâhnit?” I-a spus atunci Părintelui: „Am trei copii în cetate şi vreau să-i aduc în mănăstire”. Şi Părintele a îngăduit.

Fratele s-a dus şi a aflat că doi dintre copii se săvârşiseră, iar unul trăia. L-a luat cu el şi s-a întors la mănăstire; şi căutându-1 pe Avva, l-a găsit la brutărie şi i-a adus copilul. Avva l-a luat în braţe şi a început să-l mângâie şi să-l sărute. îi spune tatălui: „îl iubeşti?” Iar acela zise: „Da”. Şi iarăşi Avva: „îl iubeşti mult?” „Da”, răspunse. „Atunci ia-1 şi aruncă-1 în cuptorul încins”. Acela şi-a luat numaidecât copilul şi l-a aruncat cu propriile mâini în cuptor. Dar văpaia s-a făcut îndată ca roua şi copilul nu a ars. Iar tatăl său a dobândit slava patriarhului Avraam.

• A zis un Bătrân: „Mântuitorul a avut drept început al învăţăturii Sale necazul şi strâmtorarea. Cel care fuge de început, fuge de cunoaşterea lui Dumnezeu. Precum literele sunt pentru copii începutul învăţăturii întru cunoaşterea ştiinţei, la fel şi monahul: dacă are ascultare în osteneli şi neca­zuri, ajunge împreună-moştenitor cu Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu.
• Avva Pimen auzise de Avva Nisthero, care era tânăr şi stătea în chino­vie. A dorit atunci să-l vadă şi l-a rugat pe stareţul aceluia să-l trimită până la el. Venind acela împreună cu economul mănăstirii, Bătrânul l-a întrebat: „Avva Nisthero, de unde ai dobândit virtutea aceasta, că ori de câte ori se petrece tulburare în chinovie, nu vorbeşti, nici nu te amesteci?” Şi după ce a fost silit mult de Bătrân, fratele a spus: „Iartă-mă, Avva. La început, când am intrat în obşte, mi-am zis gândului meu: «Tu şi cu măgarul sunteţi una. Deci precum măgarul e bătut şi nu vorbeşte, e ocărât şi nu răspunde nimic, tot aşa şi tu. După cum zice şi psalmistul: M-am făcut ca un dobitoc înaintea ta şi eu de-a pururi voi fi cu tine»”.
• Avva Pimen a zis: „Omul care locuieşte cu aproapele trebuie să fie ca un stâlp de piatră: ocărât, să nu se mânie; slăvit, să nu se fălească”.
• Ziceau despre Ioan cel mic, Thebeul, ucenicul lui Avva Ammoi, că, atunci când era bolnav Bătrânul, i-a slujit doisprezece ani, stând cu el, aşezat pe rogojină. Bătrânul era urâcios şi, măcar că fratele s-a ostenit mult cu el, ni­ciodată nu i-a spus „Să te mântuieşti”. Dar când a ajuns în pragul morţii, iar Bătrânii erau aşezaţi de jur împrejur, Avva l-a strâns de mână şi i-a zis: „Să te mântuieşti! Să te mântuieşti! Să te mântuieşti!” Şi l-a încredinţat Bătrânilor, spunând: „Acesta este înger al lui Dumnezeu şi nu om”.
• Unul dintre Părinţi l-a rugat pe Dumnezeu să-i arate la ce măsură a ajuns. Şi Dumnezeu i-a descoperit: „în obştea cutare, e un frate mai bun ca tine”. Bătrânul s-a ridicat şi a plecat la acea chinovie. Când au auzit mai-marii mănăstirii de venirea lui l-au întâmpinat cu bucurie, că era mare şi vestit. Le-a spus Bătrânul: „Vreau să-i văd pe toţi fraţii şi să-i îmbrăţişez”. Egumenul a dat poruncă şi fraţii au venit; nu însă şi cel pentru care primise înştiinţare Bătrânul. Atunci a întrebat: „Mai este vreun alt frate?” Şi îi spun: „Da, dar e cam prostănac şi lucrează la grădină”. „Chemaţi-1”, zise Bătrânul. Şi l-au chemat.

Deîndată ce l-a văzut, Bătrânul s-a ridicat şi l-a îmbrăţişat. Apoi l-a luat de o parte şi l-a întrebat: „Spune-mi, care este lucrarea ta?” Iar cel întrebat a spus: „Eu sunt un om nerod”. Şi după ce Bătrânul l-a rugat mult, i-a zis: „Avva bagă în chilie cu mine boul de la moară şi în fiecare zi îmi rupe funiile rogojinei pe care o lucrez. Şi, iată, rabd asta de treizeci de ani şi niciodată nu mi-am îngăduit gândului să aibă ceva împotriva Avvei, nici nu am bătut vreodată boul, ci îndelung răbdând împletesc din nou funiile, mulţumind lui Dumnezeu”. Când a auzit, Bătrânul s-a minunat; căci din aceasta a priceput şi restul lucrării fratelui.

[i] Thebeu – locuitor al Thebaidei, regiune din sudul Egiptului

[ii] Theoupolis este denumirea dată în vremea împăratului Iustinian (sec.VI d.H.) cetăţii Antiohia, capitala Siriei

[iii] Un sclav pe care Bătrânul îl răscumpărase

Fragment din cartea EVERGHETINOS – Ediție Bilingva 2010  Sfânta Mare Mănăstire Vatoped vol. II, Tema 33