1. L-am întrebat odată pe starețul Clement: de ce căuta Zaheu să-L vadă pe Iisus? Ce-l interesa pe el cum arăta Iisus? Citește cu atenție, mi-a răspuns starețul. Evanghelia nu zice „căuta să-L vadă pe Iisus”, ci „căuta să vadă cine este Iisus”. Încă un profet ca atâția alții? Încă un învățător de lege, încă un înțelept, încă un zelot venit să stârnească mulțimile contra romanilor? Chiar și omul cel mai păcătos nu este mulțumit cu viața lui și caută o rațiune sau o întâlnire care să-l schimbe, dar e sătul de morala obișnuită.
2. Bine, am zis, dar Iisus n-a făcut decât să Se autoinvite în casa lui: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Ce-a fost așa de extraordinar în întâlnirea asta, ca să-l schimbe pe Zaheu? Multe, a zâmbit starețul. Considerația lui Hristos. Păcătoșii sunt obișnuiți să-i disprețuim. Iată, „toţi murmurau, zicând că Iisus a intrat să găzduiască la un om păcătos”. Dragostea. Păcătoșii se așteaptă să-i urâm. Comuniunea. Păcătoșii știu din start că sunt excluși, dar „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”. Bucuria. Cuvântul lui Hristos l-a bucurat pe Zaheu, zice Evanghelia, or păcătoșii se așteaptă să fie certați de cei drepți, nu invitați la vreun motiv de bucurie.
3. Dar de ce zice Evanghelia că s-a suit într-un copac? De ce nu i-a stat Domnului în drum, pentru că nu era un oarecare, era totuși mai-marele vameșilor. E un sens spiritual aici, a răspuns starețul. Ca să-L vezi pe Hristos, trebuie să faci efortul să te înalți un pic dintre păcatele tale, măcar cât te-ai urca într-un copac.
4. Dar de ce zice Zaheu, „dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”? Nu putea să întoarcă o singură dată, n-ar fi fost de-ajuns? Sunt două înțelesuri aici, a răspuns starețul. Sensul literal este că orice păcat te face de patru ori vinovat: întâi față de Dumnezeu, apoi față de conștiința ta, a treia oară față de cel căruia i-ai greșit, a patra față de societatea pe care ai corupt-o prin păcatul tău. Iată de ce Zaheu a simțit nevoia să-și răscumpere împătrit fărădelegile sale.
5. Iar sensul mistic, a continuat starețul, este să ne amintească de cele patru trepte prin care se lucrează păcatul în om: venirea gândului păcătos, gândirea gândului păcătos, hotărârea de a-l urma și, în sfârșit, fapta propriu-zisă. Nu greșești o singură dată păcătuind, ci de patru ori greșești, pentru că de patru ori te-ai fi putut opri.
6. Am spus atunci: și eu sunt păcătos, vreau și eu să întorc împătrit. Întoarce o dată pentru conștiința ta, a spus starețul, Hristos le-a întors pe celelalte trei pentru tine.
7. Și eu sunt păcătos, am insistat, vreau și eu să mă urc într-un sicomor, să văd cine este Hristos. Urcă-te pe cruce, a spus starețul, de acolo se vede Hristos cel mai bine.
Eu am rămas cu gândul la acest urcat pe cruce. Ca expresie, o îmbrățișăm numaidecât pentru că sună minunat. Dar în faptă… Nu mai este vorba că dai o parte, jumătate, sau împătrit. Te dai tot!
Sursa:http://ioncoja.ro
