Despre cum să stăm în biserică

Venind în biserică pentru rugăciunea de obşte, aşează-te într-un loc ferit şi adună-ţi toate puterile minţii ca să nu se împrăştie în toate părţile şi spre lucrurile care aţâţă patimile. Fereşte-te pe cât se poate să priveşti în toate părţile, căci dacă se risipeşte atenţia minţii eşti ispitit prin simţuri şi ade­seori ţi se împovărează conştiinţa şi sufletul; străduieşte-te să pătrunzi cât mai mult cu inima şi cu mintea cele ce se citesc şi se cântă în biserică şi să le întipăreşti pe tablele inimii. Fereşte-te să vorbeşti în biserică şi, cu atât mai mult, să priveşti spre ceva sau spre cineva. Dacă nu înţelegi, deşi as­culţi atent cântarea şi lectura bisericească, lucrează cu evlavie rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul, străduindu-te s-o adânceşti în sufletul şi inima ta. Săvâr­şeşte-o cu mintea şi cu inima şi n-o lăsa să se îndepărteze de buzele tale; uneşte-o cât se poate cu respiraţia şi sileşte-te către frângerea inimii, ca nu fără de lacrimi să te pocăieşti pentru păcatele tale. Iar dacă nu ai lacrimi, măcar să ai inimă înfrântă şi smerită. Fii cu grijă ca slujbele bisericeşti să nu treacă fară să lucrezi acestea. În acelaşi timp, străduieşte-te să păstrezi o tăcere adâncă, pentru ca în timpul cântării, cititului, sau ascultării să ai mintea neîmprăştiată, inima nepătimaşă şi gândurile curate, căci numai aşa poţi să-ţi îndestulezi sufletul cu hrana duhovnicească, cuvântul lui Dum­nezeu. Să nu te înalţi, ci să te smereşti (a se vedea: Luca 14, 11). Domnul Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.

Atunci când te afli în biserica lui Dumnezeu, cugetă că te afli în cer la­olaltă cu puterile cele de sus, stând în faţa lui Dumnezeu şi slujindu-i îm­preună cu acestea. Râvneşte deci ca să nu te desparţi de fraţii tăi netrupeşti din Biserică, chiar şi după ce slujba s-a terminat.

Venind în chilie încuie uşa şi dacă ai vreme roagă-te puţin cu râvnă, atenţie şi recunoştinţă; roagă-te pentru tine, pentru părinţi, pentru binefăcători şi pentru toată lumea; fă câteva metanii sau închinăciuni însoţite de rugăciune. Citeşte ceva sau înfrânează-ţi mintea şi gândurile prin rugăciu­ne. Păzeşte-ţi cugetul să nu se abată la lucruri nefolositoare, vătămătoare de suflet. Astfel se cuvine să facem, păzindu-ne conştiinţa cu dinadinsul după fiecare pravilă bisericească şi odihnindu-ne puţin.

Dacă ţi s-a rânduit o oarecare ascultare trupească, săvârşind-o gândeşte-te că vine de la însuşi Hristos, iar nu de la om. De aceea ridică-te în gra­bă cu dragoste, împlineşte-ţi slujirea fără murmur, osteneşte-te, istoveşte-ţi trupul.

Fii cu băgare de seamă! Nu slăbi cu trupul, nu te rezema de perete sau de vreun stâlp din biserică, ci stai drept, având picioarele adunate şi fără să te clinteşti; capul pleacă-l, iar mintea îndreapt-o spre locaşurile cereşti. Te rog, din dragoste pentru Domnul, primeşte aceste cuvinte cu inima des­chisă şi temeluieşte pe ele lucrarea virtuţilor, căci cel care doreşte să vie­ţuiască cu evlavie şi să fie plăcut Domnului împlineşte cu sârguinţă orice faptă a lui Dumnezeu, ca să ajungă cât mai repede bărbat drept, la măsura desăvârşirii lui Hristos. Dacă vei fi credincios celor pe care le-am spus mai sus, însă cu timpul vei slăbi fie din cauza bolii trupeşti, fie din cauza bă­trâneţii, caută-ţi un loc în Biserică unde să şezi liniştit, ca să nu-l ispiteşti pe fratele tău.

Cercetează-te pe tine însuţi. Oare nu din cauza relei întristări şi a lenevirii slăbeşti, din cauza împrăştierii gândurilor şi a patimilor trupeşti îţi pierzi puterea şi bărbăţia? Învinuieşte-te de nerăbdare, de neputinţă, de le­nevie, ruşinează-te de Dumnezeu, de îngeri şi de oameni, şi păstrează în conştiinţa ta gândul că cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui (a se vedea: Marcu 13, 13).

Dacă stând la rugăciune, nu poţi răbda o nevoie firească sau o boală gravă de care suferi, urmând celor spuse mai sus, învinuieşte-te pe tine însuţi.

Dacă vei fi nevoit să ieşi din Biserică pentru a împlini o ascultare care ţi s-a încredinţat, chiar şi atunci prihăneşte-te pe tine că ai rămas lipsit de împreună petrecerea şi desfătarea cu cetele cereşti.

Din învăţăturile duhovniceşti ale Starețului Nazarie din Rusia

Total
103
Shares
Previous Post

De ce M-ai părăsit, omule?

Next Post

Urcă-te pe cruce, de acolo se vede Hristos cel mai bine

Related Posts