Sfântul Grigorie de Nyssa n-a fost botezat din pruncie, după obiceiul vremii și a rămas nebotezat mulți ani. Nu știm dacă el a amânat botezul sau dacă alții au hotărât asta pentru el.
Sfântul Grigorie a fost îndemnat, mai întâi, să facă o mărturisire publică și apoi să primească Sfântul Botez, datorită unei minuni extraordinare la care Sfântul s-a făcut părtaș. În timp ce mama sa se afla retrasă la mănăstirea sa, aceasta l-a rugat pe fiul ei să participle la slujba de prăznuire a Sfinților Patruzeci de Mucenici. Sfântul a participat la slujbă, dar cu oarecare îndoială, deoarece își făcea studiile în Cezareea și socotea nepotrivit să-și întrerupă studiile pentru a participa la eveniment. Călătoria până la mănăstire l-a obosit, iar slujba propriu-zisă s-a prelungit mult. Privegherea era deja trecută de miezul nopții când Sfântul n-a mai putut, fizic, să rămână în picioare. S-a retras în grădină, unde a și adormit. În timp ce dormea, i s-au arătat Sfinții Patruzeci de Mucenici. Sfinții l-au mustrat pentru lipsa lui de râvnă și au început să-l lovească cu vergi. Doar prin strădania unuia dintre martirii luptători, a scăpat nevătămat.
Atunci Sfântul Grigorie s-a trezit imediat din somn, mustrându-se pentru viețuirea sa de până atunci și s-a pocăit, schimbându-și viața. A rugat pe Dumnezeu și pe Sfinții Mucenici să-l ierte și să-l miluiască. Aflându-se încă uimit de cele trăite, Sfântul a primit să i se dea rangul de citeț în Biserica. Aceasta însemna o mărturisire de credință publică. Sfântul Grigorie și-a îndeplinit îndatoririle de cititor pentru scurt timp, însă nu a putut să se dedice exclusiv acestei slujbe, alegând să fie retor sau avocat. Acest fapt a atras după sine mustrarea atât din partea fratelui său mai mare, Sfântul Vasilie cel Mare, cât și a bunului său prieten, Sfântul Grigorie Teologul.
Sfântul Grigorie Teologul l-a mustrat într-o scrisoare, ceea ce l-a făcut pe tânărul Grigorie să se pocăiască. Acesta i-a spus fără ocolișuri: “De ce să nu auzi de la mine ceea ce alții își șoptesc unii altora? Ei nu dau cinste faimei tale neînsemnate…și nici nu cinstesc întoarcerea ta la viața mai puțin înălțătoare sau ambiția ta…Ce ți s-a întâmplat ție, celui mai înțelept dintre oameni? Şi pentru ce te pedepsești pe tine, prin aceea că ai lăsat deoparte cărțile sfinte, pe care le citeai oamenilor, și te-ai dedicat înțelepciunii amare alegând să fii numit, mai degrabă, profesor de retorică decât de creștinism? Deși târziu, trezește-te, și vino-ți în fire, și cere-ți iertare de la credincioși și de la Dumnezeu, de la Sfântul Altar și Sfintele Taine, de care te-ai lipsit tu însuți. Ce jignire aduci altora prin ceea ce faci acum? Pentru că omul nu trăiește pentru el însuși, ci pentru aproapele… Voi fi mâhnit – cu blândețe grăiesc- dacă nu socotești că este drept și nu urmezi sfatul altora…Iartă-mă că prietenia mea pentru tine îmi pricinuiește mâhnire.”
Sora sa, Sfânta Macrina, după multă rugăciune și insistențe, l-a convins pe Sfântul Grigorie să renunțe la preocupările lumești, să renunțe la Curtea de Justiție și să se dedice în întregime ascezei. Sfântul Grigorie s-a retras la mănăstirea fratelui său în Pont, care se afla în vecinătatea mănăstirii mamei și a surorii sale. Sfântul Grigorie a stat mulți ani în acea așezare monahală, dedicându-și timpul studiului Sfintei Scripturi și a scrierilor sfinte.
Sursa: Sfântul Grigorie Teologul, Epistola 1 către Sfântul Grigorie de Nyssa, Niceea, Ediția a 2-a,VII:459
