– Părinte, sufăr atunci când îmi vine un gând de mândrie.
– Îl ţii înlăuntrul tău?
– Da.
– De ce îl ţii? Închide-i uşa! Dacă îl ţii înlăuntrul tău, te vatămi. Gândul vine ca un hoţ, iar tu îi deschizi uşa, îl bagi înlăuntru, începi discuţia cu el şi după aceea acela te fură. Discută cineva vreodată cu hoţul? Nu numai că nu discută, ci încuie şi uşa ca să nu intre înlăuntru. Se poate să nu discuţi cu el, dar de ce îl laşi să intre înlăuntru? Să dăm un exemplu; nu spun că ai astfel de gânduri, dar să presupunem că îţi vine un gând că puteai să fii tu stareţă. În regulă, a venit gândul. De îndată ce a venit, spune-ţi ţie: „Foarte bine. Vrei să fii stareţă? Fă-te mai întâi stareţă pentru tine”, şi aşa imediat tai discuţia. Ce, vom discuta cu diavolul? Vezi, atunci când diavolul s-a dus să-L ispitească pe Hristos, El i-a spus: Mergi înapoia Mea, satano[1]. Dacă Hristos i-a spus diavolului „haide, pleacă…”, noi ce să discutăm cu el?
– Părinte, este rău să discut cu un gând de-a stânga ca să văd de unde vine?
– Răul este că nu discuţi cu gândul, aşa cum crezi, ci cu aghiuţă. În clipa aceea simţi plăcere, dar după aceea te chinuieşti. Să nu discuţi deloc cu astfel de gânduri. Apucă grenada şi arunc-o în duşman, ca să-l omori. Grenada este astfel construită încât să nu explodeze imediat, ci după 2-3 secunde. Tot astfel şi gândul cel de-a stânga, nu te poate vătăma dacă îl alungi imediat. Dar tu de multe ori nu eşti atentă, nu rosteşti Rugăciunea şi de aceea nu te poţi apăra. Vine telegrama diavolului de afară, o iei, o citeşti, o reciteşti, eşti de acord cu ea şi o pui în arhivă. Aceste dosare le va prezenta diavolul în Ziua Judecăţii, ca să te acuze.
– Părinte, când devine cădere atacul unui gând de-a stânga?
– Vine gândul şi-l alungi imediat. Aceasta nu este cădere. Vine şi discuţi cu el? Aceasta este cădere. Vine, îl primeşti puţin şi apoi îl alungi? Aceasta este o jumătate de cădere, pentru că şi în cazul acesta te vatămi, fiindcă diavolul ţi-a întinat mintea. Adică este ca şi cum ar veni diavolul şi tu i-ai spune: „Bună ziua. Ce faci? Bine? Ia loc, să te cinstesc cu ceva! A, eşti diavolul? Pleacă!”. Dacă ai văzut că este diavolul de ce l-ai băgat înăuntru? L-ai cinstit şi de aceea va reveni.
[1] Lc. 4, 8.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
