„Vovidenia” sau „Ovidenia”, cum este numită în limbaj popular, este prima sărbătoare importantă din Postul Nașterii Domnului. Acest slăvit praznic împărătesc ne amintește de momentul în care după traditia Bisericii noastre, Sfinții Părinți Ioachim și Ana au adus-o pe fiica lor, Maria, în varstă de trei ani, la Templul din Ierusalim.
Dacă în anii trecuți v-am povestit ce înseamnă „Vovidenia” și care este înțelesul acestui termen folosit mai degrabă în lumea satului românesc, sau v-am spus care este motivul pentru care sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este și ziua care dă startul colindelor, în acest an ne-am gândit să așezăm câteva rânduri legate de rânduiala statornicită de Părinții Bisericii noastre, care au hotărât ca această zi de 21 noiembrie să fie prima zi din Postul Nașterii Domnului în care să ne învrednicim de dezlegare la pește.
Împăratul Iustinian și sărbătoarea Vovideniei
Înainte de toate, se cuvine să reținem că sărbătoarea aceasta ne amintește de ziua în care Maica Domnului a fost primită solemn de comunitatea Templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Astfel, vedem că părinții Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, și-au împlinit promisiunea făcută lui Dumnezeu în rugăciunile lor: că dacă vor fi binecuvântaţi chiar și la bătrâneţe cu un copil, îl vor dărui Lui, ca să-I slujească așa cum se cuvine.
Tradiția Bisericii ne dă mărturie despre cum, până la vârsta de 15 ani, Maica lui Dumnezeu a petrecut în rugăciune, milostenie și fapte ale dreptei credințe: „În fiecare zi se ruga de dimineaţă până la ceasul al treilea, apoi până la ceasul al nouălea se ostenea cu lucrul de mână, iar de la al nouălea ceas se ruga iarăşi până târziu în noapte. Şi în fiecare seară Arhanghelul Gavriil, arătându-i-se împreună cu alţi Îngeri, îi aducea hrană cerească, iar hrana primită de ea de la preoţi o dădea săracilor.”
De asemenea, este important să reținem că data în care noi prăznuim „Vovidenia”, adică 21 noiembrie, nu este data istorică în care părinții Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, au dus-o la Templu pe Fecioara Maria. Rădăcinile sărbătorii Vovideniei se regăsesc în secolul al șaselea, mai exact pe 20 noiembrie 543, când Împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele Templului, un sfânt locaș închinat Maicii Domnului. Conform tradiției de atunci, în ziua următoare sfințirii, adică pe 21 noiembrie, a început să fie cinstit hramul (sau ocrotitorul) Bisericii, adică însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, sărbătoarea fiind rânduită în cinstea aducerii ei la Templu. Sărbătoarea s-a extins, mai târziu, în tot Orientul și apoi s-a generalizat în tot Occidentul, definitivându-se în jurul anului 1585.
Prima zi cu dezlegare la pește din Postul Crăciunului
Dincolo de crucea roșie care marchează acest praznic împărătesc, unul dintre cele 12 de pe parcursul anului bisericesc, calendarul nostru ne amintește și de faptul că Vovidenia este prima zi din Postul Nașterii Domnului în care ne este îngăduit să consumăm pește. Asta deoarece Postul Naşterii Domnului, alături de cel al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, sunt perioade de postire mai uşoară. Unii se întreabă, pe bună dreptate, de ce nu există acest pogorământ pentru „îndulcirea postului” chiar din primul „weekend” al postului (18-19 noiembrie în acest an), știind că în acest post, în fiecare sâmbătă și Duminică este dezlegare la pește. Ei bine, răspunsul este unul destul de simplu: atât cea dintâi săptămână a Postului Nașterii Domnului, până în 21 noiembrie, de Praznicul Intrării în Biserică al Maicii Domnului, cât şi ultima săptămână, cuprinsă între zilele de 20-25 decembrie, sunt perioade cu postire mai aspră, adică în care zilele de sâmbătă şi Duminică nu au dezlegare la peşte, ci doar la untdelemn şi vin. Motivul este acela că, atât perioada de început, cât şi cea de sfârşit a postului sunt perioade de intensificare a luptei duhovniceşti, în care trebuie să sporim nu doar rugăciunea, ci și nevoința trupească, printr-o alimentație mai aspră, mai săracă în grăsimi.
Așadar, dezlegarea la pește de Vovidenie este, înainte de toate, un moment de aleasă împlinire duhovnicească în care masa cu bucate din pește este nu un scop, ci o consecință – dacă putem spune așa. După ce sufletește, ne primenim spovedindu-ne în prealabil şi primind Sfânta Împărtăşanie pe 21 noiembrie, urmează și bucuria trupească, prin dezlegarea la pește. În învățăturile Sfinților Părinți găsim deseori această analogie, între postul sau nevoința creștină și antrenamentul atleților. Adică, așa cum un atlet se pregătește temeinic pentru a obține performanțe optime în competiții, iar antrenamentele regulate, alimentația adecvată și odihna sunt vitale pentru a atinge niveluri ridicate de performanță, așa și creștinul are le dispoziție Spovedania și Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului pentru a se întări încă de la început în „cursa postului”.
Dacă ne îndreptăm atenția către lumea satului românesc, cea mai cunoscută tradiție legată de ziua Vovideniei și de dezlegarea la pește este „lumina de veci”. Mai demult, femeile dădeau de pomană „lumină de veci”, uneori alături de pâine și de pește, deoarece se spunea că lumânarea din această zi, dată de sufletul morților, mai ales pentru cei morți fără lumânare, dar și pentru cei vii, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Sigur, tradiția nu este dogmă și trebuie să o tratăm ca atare. Însă, sigur că putem „creștina” acest obicei, înțelegând că lumina aceasta fizică este simbolul vizibil al luminii nevăzute – Hristos – care urmează să se întrupeze în această lume. Pe de altă parte, peștele conţine fosfor, iar în limba greacă „fosforos” înseamnă „purtător de lumină”. Din punct de vedere biologic, peștele, cu conținutul său bogat de acizi grași omega-3 și alți nutrienți benefici, cât și fosforul, mineralul esențial pentru sănătatea oaselor și a sistemului nervos, sunt componente esențiale ale unei diete echilibrate, recomandată mai ales în timpul postului. Integrarea acestor alimente în regimul alimentar zilnic poate contribui semnificativ la menținerea unei stări de sănătate optime și la prevenirea diferitelor afecțiuni.
Așadar, ținând cont de aceste aspect consemnate în rândurile de mai sus, să aducem și noi prinos de cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în seara și în ziua Marelui Praznic al Intrării ei în Biserică, rugând-o și chemând-o astfel în ajutor: „Astăzi ai strălucit în casa Domnului ca un sfeşnic luminos, Sfântă Pruncă, şi ne luminezi cu cinstitele tale daruri ale milelor şi minunilor tale, că ele sunt mai presus de minte, străină este naşterea ta, străin este chipul naşterii tale, străine şi preaslăvite sunt toate ale tale, pentru care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!” (Condacul al 8-lea din Acatistul Intrării în Biserică a Maicii Domnului).
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
