Vrei să devii naș? (II)

12. În Biserica primelor veacuri lucrarea nașului nu exista în forma pe care o cunoaștem astăzi, pentru că botezurile creștinilor se făceau la o vârstă înaintată. Aceasta însemna că cel botezat nu numai că era conștient de ceea ce făcea, ci urmând să îmbrățișeze Creștinismul, trebuia să treacă prin proba unor examene, referitoare la certificarea ortodoxiei și ortopraxiei lui. Fapt care asigura prezența sa sănătoasă în Biserică. De atunci de când în Biserică s-a consfințit Botezul pruncilor, ca o regulă obligatorie, responsabilitatea pentru creșterea duhovnicească a pruncilor, pe lângă părinți, și-o asumă și nașii.

Prezența nașilor este așadar, dintru început, o supapă de siguranță pentru Biserică, prin faptul că pruncul va crește în învățătura și certarea Domnului, în cadrul unui mediu ortodox al familiei creștine întru toate, înlăuntrul Bisericii ortodoxe prin regulata ei frecventare și prin neîntrerupta asceză a participării la Preacuratele Taine și la rugăciune. Această garanție a ortodoxiei credincioșilor botezați, mădulare ale ei, Biserica o filtrează prin mijlocirea nașilor ortodocși, fiii ei credincioși întru toate. Din cele de mai sus se trage concluzia că, pentru a deveni cineva naș, este dator să aibă pecetea ortodoxiei sale. Iar aceasta Biserica o asigură de veacuri prin Taina Spovedaniei. Așadar, naș poate deveni numai acela care se pocăiește și, prin urmare, cel care duce o viață duhovnicească. Adică naș devine orice păcătos, însă pocăit întru cunoștință prin Taina Spovedaniei.

12. Nașul este dator să respecte Biserica și clerul. Nu poate cineva să-și asume să boteze și, totodată, să se scârbească de Biserică și de săvârșitorii Sfintelor ei Taine, adică de preoți. Fiecare naș este dator să primească recomandările și dojenile duhovnicești ale preoților, fără egoism și disprețuire. Datorită faptului că mulți dintre credincioșii noștri s-au depărtat de Biserică, rămâne la preoți să țină, ca singurii păstrători, Sfintele Tradiții ale Ortodoxiei. Aceasta are ca rezultat de multe ori primirea din partea „credincioșilor” a amenințărilor de defăimare în massmedia și înjosire, cu scopul de a-și impune voia lor, care nu se potrivește cu rânduielile Bisericii. În ultima vreme multe lucruri nepotrivite se întâmplă în biserici, pricinuite de nași, dar și de părinții pruncilor care vin bisericile noastre ortodoxe. De pildă, unii nași au plătit să fie aduse în biserică baloane colorate cu care să fie împodobită.

Unii se gândesc să prezinte programe cu jongleri și clovni în biserică, în scopul de a-i distra pe cei ce sunt de față. Alții insistă să împodobească cristelnița, ca să nu facă cheltuieli de prisos cu tot felul de podoabe. Biserica poate accepta împodobirea ei cu flori adevărate, de vreme ce ea însăși împodobește icoanele Sfinților cu ele, însă se opune împodobirii cristelniței, la care se agață clovni, jucării, mașinuțe, ursuleți, peștișori și chiar flori, precum și orice obiect nedeterminat și profanator pentru Taina însăși. Cu cât mai mult atunci când chipuri și forme idolatre sunt introduse în spațiul ei ortodox.

12. În afară de cele de mai sus, trebuie să menționăm că nașii sunt datori să aprofundeze simbolismul celor săvârșite în Taina Botezului, dar și să ia aminte la elementele care se folosesc la Taină. Untdelemnul trebuie să fie totdeauna de măsline, lumânări de ceară curată, lumânare de botez, iar nu imitație de ceară cu ornamente nenaturale și provocatoare, deoarece la cântarea: „Câți în Hristos v-ați botezat…”, nașul cu lumânarea și cel nou botezat va trebui să înconjoare cristelnița. Dar și hăinuțele pruncului trebuie să fie albe, pentru că simbolizează nevinovăția și curăția. De aceea hăinuțele colorate, ble pentru băieți și roz sau roșii pentru fetițe nu corespund simbolismului de mai sus și nu sunt primite de Biserică.

13. Cât de însemnată consideră Biserica Ortodoxă legătura duhovnicească dintre naș și fin, se vede și din faptul că ea consideră această legătură deja o înrudire și din această pricină interzice săvârșirea căsătoriei religioase între ele. Firește, acest impediment a fost luat în considerare în Grecia Ortodoxă câtă vreme a fost în vigoare Legea numai a căsătoriei religioase. Însă de atunci de când a fost introdusă și are putere de lege în Grecia căsătoria civilă (1982), acest impediment nu mai este luat în considerare de către stat. Dar pentru Biserica Ortodoxă, aceasta constituie un impediment și este un mare păcat.

14. Un fenomen ciudat care se observă în ultima vreme în Biserica noastră este prezența mai multor nași. Acest obicei nu este potrivit Tradiției noastre ortodoxe. Probabil satisfacerea numeroșilor noștri prieteni și comercializarea Tainei din partea părinților, îi conduce să aleagă mulți nași: trei, patru, cinci, șase și chiar mai mulți. Însă aceasta contravine întru totul faptului că din cristelniță de regulă unul singur primește în brațele sale pe finul său. Nu este cu putință ca pruncul să fie primit în brațe de trei persoane deodată, cu atât mai mult atunci când nașii sunt mai mulți. Să fim puțin mai reținuți în acest fel de hotărâri, cel puțin noi, părinții mai maturi. Copilul trebuie să aibă un naș, să-l cunoască și să-l vadă cât mai des. Este foarte greu ca mai mulți nași să-l vadă, fie în comun, fie separat, pe finul lor. Astăzi când programul oamenilor este atât de încărcat și timpul când se pot întâlni este deja un lux, vă puteți închipui ce se va întâmpla când trei, patru sau mai mulți nași hotărăsc ca în diferite zile și ore să se întâlnească cu finul lor.

Unele lucruri trebuie să le vedem nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Așa cum paternitatea trupească este atribuită tatălui copilului, tot astfel și paternitatea duhovnicească este exersată de un naș, iar nu de mai multe persoane. Dacă există moda cu mulți nași, să știm că în Biserica Ortodoxă nu există modă, ci credință. De aceea este cu totul diferit a trăi cineva bisericește, cu a trăi cineva numai lumește. De altfel, aceasta este și marea problemă a Bisericii noastre, căci în timp ce ea nu poate sfătui despre modă, ce se va purta într-un sezon sau să propună lumii, prin mijlocirea massmediei, moduri de viață și de morală, lumea care trăiește departe de Biserică încearcă să introducă moravuri și obiceiuri noi, care nu se potrivesc Bisericii și mai ales pretențioase și amenințătoare. Aceasta însă nu poate fi considerată altceva, fără numai secularizarea și schimbarea tradițiilor noastre ortodoxe, a căror păstrători sunt episcopii și clerul.

De aceea de fiecare dată când se încearcă să se introducă noi obiceiuri și noi exhibiționisme în cele ale Bisericii, ceea ce trebuie să se facă, nu numai din partea clericilor, ci și din partea credincioșilor, care iubesc și respectă Biserica, este respingerea și conformarea la rânduielile Sfintei noastre Tradiții, potrivit celor spuse de Apostolul Pavel: „Stați neclintiți și țineți predaniile” (2 Tes. 2, 15). De pildă, un obicei nou este să se împodobească biserica la exterior cu baloane în timpul Botezului. În loc să cinstim locul unde ne rugăm, ca să ne sfințim, noi îl necinstim, astfel încât ușor se pierde și orientarea pentru ce ne rugăm, adică sfințirea noastră.

12. În sfârșit, cei care se gândesc să devină nași, bine este ca mai întâi ei înșiși să facă ascultare duhovnicească de duhovnicul lor, să arate o conștientizare a vieții lor bisericești și să se instruiască, trăind creștinește în Dumnezeu Cel în Treime, astfel încât să ducă la bun sfârșit dificila lor lucrare care este paternitatea duhovnicească. În această perspectivă, este bine ca preoții să aibă o strânsă legătură sau mai bine să organizeze unele întâlniri cu nașii înainte de Botez. În aceste întâlniri preotul îl poate îndruma corect pe viitorul naș. În anumite parohii se pot întâlni și „Școli de nași” pentru pregătirea nașilor buni creștini.

Sursa: Pr. Themistoklis St. Hristodulu, „Vrei să devii naș?”. Editura Omologia.