Stai într-un loc singur și-i observi mulțimea de oameni care se mișcă ca o mare într-o piață foarte aglomerată. Aceasta este prima imagine: O mulțime de oameni care se mișcă într-o piață. Dar să intrăm acum mai profund în imagine. În timp ce-i privești, te gândești că fiecare dintre ei simte că este ceva particular. Fiecare dintre ei are o istorie pe care o poartă cu el. Are chinurile sale, bucuriile sale, are oameni pe care îi iubește și care îl iubesc. Are interesele sale și propria sa viață. Viața sa este atât de străină, atât de necunoscută și atât de indiferentă pentru tine, încât acel om ca și cum nici nu ar exista pentru tine. Dacă mâine nu mai trăiește, nimic nu se va schimba în viața ta. Desigur la fel ești și tu pentru el: un necunoscut.
Dar să mergem acum încă și mai adânc în imagine.
Dintre toți separi pe unul, care stă și el undeva izolat, și-l observi cu multă atenție. Stă gânditor cu o privire pierdută. Cine știe la ce se gândește? În ochii lui se vede o oarecare mâhnire, pe care o poți observa ușor acum când îl privești numai pe el. Cu siguranță prin mintea lui trec diferite gânduri, care, probabil, au de a face cu serviciul său, cu oarecare planuri care nu-i ies așa cum ar fi vrut el, cu cineva care l-a rănit, l-a trădat sau cu altceva care ar putea să-l întristeze pe un om.
Privești și mai atent și distingi o lacrimă, care i-a scăpat din ochi și un tremur imperceptibil al buzelor sale. De acum simți mai mult interes pentru acest om.
Mergem încă și mai adânc în imagine.
Te apropii de el, voind să-i vorbești. Te primește cu binețe și începeți discuția. Încet-încet îți desfășoară ghemul vieții sale, apoi începi și tu să-i vorbești despre viața ta. După puțin timp începi să simți dragoste, prietenie, înțelegere, simpatie, interes pentru acel om. Deodată simți că existența lui a dobândit valoare. Acel om, care mai înainte nu exista pentru tine, acum există.
Are importanță pentru tine dacă mâine va fi bine, va trăi, dacă va fi fericit, în timp ce pentru toți ceilalți care se mișcau în aceeași piață, în aceeași zi, nu simți nimic. Nu au însemnătate pentru tine, nu există, așa cum nici tu nu exiști pentru ei. Oameni necunoscuți, care pentru totdeauna vor rămâne necunoscuți, fiecare ducând cu sine visele sale, nădejdile sale, bucuriile sale, mâhnirile sale, fără să ne intereseze, fără să ne influențeze viața noastră.
Și aceasta pentru că niciodată nu am avut timpul și dispoziția să-i studiem. Pentru că ne este indiferent și greu; pentru că ne lipsește dragostea ca să ne apropiem și să-i cunoaștem pe oameni.
În profunzimea imaginii se află adevărul.
Închipuiți-vă acum cât de mare este lucrarea lui Dumnezeu, Care se interesează, se îngrijește, ocrotește și se neliniștește pentru fiecare dintre noi? Cum reușește aceasta? Foarte simplu. Fiindcă ne iubește pe toți și cu bucurie se apropie de noi.
Așadar, apropiindu-ne de om, putem afla multe despre Dumnezeu.
Părintele Ioan
