An de an, în ziua de 17 septembrie, Biserica noastră ne amintește de un model demn de urmat de către femeile creștine din lumea de astăzi: Sfânta Sofia, exemplu de viață creștină în toată puterea cuvântului și un adevărat reper pentru mamele creștine și pentru copiii care se îngrijesc să crească în credință și dragoste față de Dumnezeu și de semeni.
Cu siguranță, mulți dintre noi avem în familiile noastre cel puțin o cunoștință care poartă numele acestei Sfinte Mucenițe, nume care îndeamnă la cinste, înțelepciune și bună-purtare. Cu acest prilej, ne-am gândit ca în preajma sărbătorii sale, să adunăm la un loc câteva lucruri pe care, probabil, mulți dintre noi nu le cunoaștem despre Sfânta Sofia sau, cel puțin până în acest moment, nu am avut bunul prilej de a le întâlni în multele volume și mărturii închinate ei. Vă invităm să le lecturați, așadar, în rândurile de mai jos:
1. Numele „Sofia” provine din limba greacă, mai exact de la cuvântul „sophia”, care se traduce în limba noastră prin „înțelepciune”. Sofia era şi zeiţa înţelepciunii în onomastica grecească, numele fiind folosit cu multă vreme înaintea apariției creștinismului. Numele este înrudit cu termenul „Sophokles”, cunoscut datorită celebrului poetului tragic grec Sofocle (497-405 i. H.). De asemenea, în lumea creștină, numele de „Sofia” mai este cunoscut și datorită frumoasei catedrale Hagia Sophia din Constantinopol, zidită de Împăratul creștin Iustinian pentru a evidenția înțelepciunea, unul dintre cele șapte atribute ale Sfântului Duh.
2. Sfânta Muceniță Sofia a trăit în Italia, pe vremea împăratului Adrian (117-138). Căsătorindu-se, ea a născut trei fiice, pe care le-a botezat după cele trei virtuți creștine: Pistis (Credința), pe a doua Elpis (Nădejdea), iar pe a treia Agapis (Dragostea). La scurt timp de la naștere, Sfânta Sofia a rămas văduvă, dar a luptat necontenit pentru ca fiicele sale să aibă o educație aleasă, crescându-le în Duhul Bisericii. Într-o zi, Antioh, prefectul provinciei în care locuiau fetele alături de mama lor, le-a denunțat împăratului Adrian că sunt creștine. În scurt timp, acesta a și trimis slujitorii pentru a le aduce la palatul său, cu gândul că le va convinge să renunțe la dreapta credință și le va angaja, ulterior, la palat.
3. Contrar așteptărilor sale, însă, cele trei fete au refuzat cu desăvârşire, mărturisind din nou credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos și spunând: „Noi, tată avem pe Dumnezeul ceresc care se îngrijeşte de viaţa noastră şi miluieşte sufletele noastre. De Acela vrem să fim iubite şi ale Aceluia adevărate fiice căutăm să ne numim şi Aceluia închinându-ne şi păzind poruncile Lui, spre idolii voştri scuipăm, iar de îngrozirile tale nu ne temem.” În cele din urmă, furios peste măsură, împăratul a poruncit ca cele trei fete să fie ucise sub ochii Sfintei Sofia, pentru ca ea să sufere și mai mult, nu doar chinurile pedepselor.
4. Sfâșiată de durere, Sfânta Sofia a luat cu multă grijă trupurile celor trei fiice și le-a îngropat în afara cetății, pe un deal, iar după ce a plâns și a jelit moartea fetelor timp de trei zile, Dumnezeu n-a trecut cu vederea dorința ei de a fi din nou alături de cele care i-au fost pentru atâta vreme reazem și sprijin și a luat-o la Ceruri. Când și-au dat sufletele în mâinile Domnului, cele trei fete erau încă în fragedă pruncie: Pistis avea doisprezece ani, Elpis – zece ani, iar Agapis, nouă ani. Arheologii și specialiștii în istoria creștină a primelor veacuri au localizat mormitele lor pe drumul roman „Via Aurelia”, unul dintre cele unsprezece drumuri romane care porneau din capitală spre ţinuturile italice. Deasupra acestor morminte s-a ridicat, ulterior, Biserica „Sfântul Mucenic Pangratie”.
5. Începând cu anul 1992, Sfanta Mucenita Sofia este ocrotitoarea capitalei Bulgariei, la propunerea Bisericii Ortodoxe Bulgare și a primarului din acea vreme. Anual, în ziua de 17 septembrie, locuitorii capitalei Bulgariei, țară preponderent ortodoxă, participă la Sfânta Liturghie oficiată în fața Catedralei „Sfânta Sofia”, aducând prinos de cinste și mulțumire lui Dumnezeu și Sfintei Mucenițe pentru purtarea de grijă pe care o au față de oraș și față de toți cei aproape lor.
Urmând modelul de viețuire al Sfintei Sofia, dar și curajul fiicelor sale în apărarea dreptei credințe, să le luăm ca ocrotitoare și mijlocitoare permanente și să le chemăm în rugăciune, cu nădejdea că ele vor duce negreșit cererile noastre și gândurile de mulțumire înaintea lui Hristos, Cel pe Care L-au mărturisit și L-au slujit până la sfârșitul vieții.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
