Cuviosul Paisie Aghioritul s-a născut în anul 1924, iar la Sfântul Munte a venit în 1950. Pentru marea sa dragoste și pentru multele sale nevoințe, Dumnezeu l-a împodobit cu numeroase daruri duhovnicești. Câteva dintre acestea se vor vedea mai lămurit din întâmplarea care urmează.
Episcopul Iacov de Argolida, a fost în tinerețe preot misionar. Odată, a mers la Sfântul Munte ca să ceară cuvânt de folos de la Părintele Paisie Aghioritul, care locuia atunci în Careia, capitala Muntelui Athos. Deoarece Părintele Iacov îl cunoștea bine pe Cuviosul Paisie, a îndrăznit să-l întrebe care îi este rânduiala de rugăciune. Atunci, Cuviosul Paisie a zis:
– De obicei nu vorbesc lumii despre rânduiala mea de rugăciune, dar pentru că ești preot tânăr, îți voi spune. Încep citind canoanele și acatistele Sfinților zilei respective, precum și Paraclisul Maicii Domnului. Apoi, mă rog pentru tot clerul, pentru monahi, pentru ierarhi, pentru cei din familii, pentru cei cunoscuți și pentru cei necunoscuți, pentru rude și pentru cei ce sunt în nevoie și în necazuri. La urmă, între 2 și 3 noaptea mă rog pentru toți tinerii și tinerele care la ora aceea își pierd vremea prin baruri, ori păcătuiesc.
Părintele Iacov i-a mulțumit Cuviosului Paisie și primind de la el și alte cuvinte de învățătură, a dobândit mult folos din acea vizită la Muntele Athos. La câtăva vreme după ce s-a întors de la Athos, la Părintele Iacov a venit un tânăr și i-a spus următoarea întâmplare:
– Într-o noapte, după ce-mi petrecusem toată seara într-un bar, eram amețit de băutură și m-am urcat pe motocicletă să merg acasă. Era noapte și ora era cam două jumătate. Mergând cu viteză foarte mare, la o intersecție a apărut în fața mea un camion. Nemaiputând să-l ocolesc și viteza motocicletei mele fiind prea mare, am intrat în camion, iar motocicleta mea s-a făcut zob. Dar s-a întâmplat un lucru foarte ciudat. Eu n-am pățit nimic, pentru că atunci când motocicleta s-a lovit de camion, un monah, care nu știu de unde a apărut, m-a luat și m-a ținut în brațe. Apoi am mers acasă și le-am povestit părinților mei cele ce s-au întâmplat. Ei, dacă au auzit că în timpul acestei întâmplări minunate s-a arătat un monah, m-au îndreptat către Sfântul Munte Athos.
În acea vreme, părintele Iacov tocmai se pregătea să meargă din nou la Athos, pentru folos duhovnicesc. Pentru că acel tânăr voia și el să meargă la Sfântul Munte, au hotărât să meargă împreună.
După ce au ajuns în Sfântul Munte, au mers prin Careia, deoarece Părintele Iacov voia să treacă pe la Cuviosul Paisie. Mergând cei doi vizitatori prin Careia, dintr-o dată tânărul se oprește și arătându-i Părintele Iacov un călugăr bătrân, îi spune:
– Acesta este călugărul care m-a salvat de la moarte!
Călugărul nu era nimeni altul decât Cuviosul Paisie Aghioritul. Atunci Părintele Iacov s-a minunat și s-a bucurat foarte tare și și-a adus aminte de rânduiala de rugăciune a Cuviosului.
Cât de mare și de minunată este puterea rugăciunii!
Extras din 153 de istorisiri minunate adunate de la Sfinții Părinți- pentru copii, coordonator L.S. Desartovici, editura Sophia, 2002.
