Ajunul unei sărbători este ziua imediat anterioară acesteia, în care credincioșii se pot pregăti, prin post și rugăciune, pentru împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului. Ziua de ajunare este diferită față de o zi de post din cursul anului bisericesc prin aceea că, în această zi, credincioșii postesc mai aspru.
Într-o perioadă în care posturile de mai multe zile pot fi mai greu de ținut, postul de o singură zi (ajunarea) este o întărire duhovnicească de mare preț. Astfel, ajunarea nu trebuie limitată numai la ajunul sărbătorilor, ci ea trebuie să fie folosită ori de câte ori avem nevoie de sprijin duhovnicesc: înainte de un examen, într-un necaz sau însoțind o rugăciune de cerere stăruitoare.
Ajunarea este postirea aspră pe durata unei singure zile, ori măcar a unei jumătăți de zi. Zilele de ajun sunt caracterizate de slujbe deosebite, precum: Ceasurile Împărătești, Vecernia unită cu Litia sau slujba de Priveghere. Astfel, precum în zilele de ajun slujbele bisericești se bucură de rânduieli deosebite, tot așa, în aceste zile, postul se bucură și el de o prețuire mai mare, prin înfrânarea liberă și dorită a credincioșilor de la toată hrana cea trupească.
Cel mai bun mod în care un credincios poate întâmpina un praznic împărătesc sau un sfânt este acela de a posti și de a înmulți rugăciunea. Astfel, precum un atlet aleargă susținut pe durata întregii curse, însă la sfârșit se silește din toate puterile, tot așa credinciosul, deși trăiește susținut o viață curată, mai înainte de un praznic bisericesc, el se silește mai mult decât de obicei.
Ajunarea este deci un mod în care credincioșii arată lui Dumnezeu prețuirea pe care aceștia o au față de persoanele sfinte ce urmează a fi prăznuite. Modul în care petrecem ziua anterioară unei sarbători este răspunsul nostru la chemarea la Cina pe care Dumnezeu ne-o adresează fiecăruia, în parte. Dacă pentru o petrecere lumească ne pregătim mai cu osârdie, spălându-ne și căutându-ne haine alese, deși tot timpul ne spălăm și ne îmbrăcăm curat, tot așa și credinciosul, deși postește și se roagă tot timpul, în ajunul unei sărbători, el înmulțește rugăciunea și postul, ajunând complet.
Postirea din ajunul unei sărbători ne privește atât ca invitați, precum am arătat mai sus, cât și ca gazde. Pregătirea unei sărbători prin post seamănă cu așteptarea în vizită a unei persoane de seamă. Precum bine știm, atunci când așteptăm un musafir, facem ordine în casă, pregătim bucate ales și, apoi, așteptăm în liniște sosirea aceluia. Postul este acea pregătire pe care o facem casei sufletului nostru, în vederea primirii harului Duhului Sfânt sau a Mântuitorului, prin Taina Euharistiei.
Cele mai cunoscute zile de ajunare sunt cele care întâmpină Nașterea Domnului, Botezul Domnului și Învierea Domnului. În aceste zile de ajunare, precum și în celelalte de peste an, postul este unul mai aspru decât de obicei, până spre Ceasul al IX-lea sau până la Vecernie credincioșii nemâncând nimic, iar după aceasta, ei gustând doar mâncare simplă (pâine, apă, semințe, fructe).
Înca din primele secole, creștinii au început să întâmpine marile sărbători prin postire sau ajunare. Cu toate acestea, ajunarea (postul negru sau aspru) nu a fost rânduită de Biserica sub formă de poruncă, precum a făcut cu zilele de miercuri și vineri sau cu cele patru mari posturi de peste an, ci a fost lăsată în bunăvoința fiecăruia. Astfel, în zilele de ajun, fiecare credincios postește în funcție de starea duhovnicească și trupească pe care are și după măsura darului lui Dumnezeu: post obișnuit, post aspru sau post desăvârșit (ajunare).
Ajunând în ziua dinaintea unei sărbători și spovedindu-se, credinciosul poate primi de la preot binecuvântarea de a se împărtăși în ziua imediat următoare, la Sfânta Liturghie. Deși unii preoți cer credincioșilor să postească cel puțin trei zile, mai înainte de a primi Sfânta Euharistie, alții socotesc că este suficientă și o singură zi de post mai aspru sau de ajunare.
Posturile rânduite de Biserică pe durata unei singure zile sunt următoarele: zilele de miercuri și vineri; 5 ianuarie, ajunul Bobotezei; 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci; 29 august, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Putem ajuna însă mai înainte de fiecare sărbătoare lunară sau praznic împărătesc, înmulțirea zilelor de post și a spovedaniilor fiind un semn al adevăratei trăiri în Hristos și al înțelegerii războiului nevăzut pe care îl avem cu lumea (patimilor).
Cel mai frumos mod de a întâmpina o sărbătoare sau un sfânt este deci acela de a ne pregăti sufletește și trupește, prin rugăciune, postire (post obișnuit sau ajunare) și Spovedanie, în vederea unirii cu Mântuitorul Iisus Hristos, în Taina Euharistiei.
Rugăciune rostită de preot, mai înainte de începerea unui post, pentru înțelegerea rostului postirii și al întăririi în aceasta:
“Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: Întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și spre biruința asupra păcatului; ca împreună cu Tine, răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bunăplăcere înaintea Ta în toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeule și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Sursa: http://www.crestinortodox.ro
