Ajutor în lupta duhovnicească

Suntem alcătuiţi din trup şi suflet, şi acestea două nu pot fi despărţite în fiinţa noastră. De aceea trebuie să luăm şi cele trupeşti în ajutor: Hristos a cunoscut slăbiciunea noastră şi a folosit pentru binele nostru cuvinte şi gesturi, scuipat şi tină ca mijlocitori, şi de dragul nostru a lăsat El să iasă o putere prin poala hainei Lui (Matei IX, 20; XIV, 36), din ştergare sau şorţuri purtate de trupul Apostolului Pavel (Fapte XIX, 12), ba chiar şi din umbra Apostolului Petru (Fapte V, 15).

De aceea tot ce este pământesc foloseşte ca amintire şi sprijin în curajoasa ta călătorie pe calea cea strâmtă. Fă ca albeaţa zăpezii şi albastrul cerului, ochii muştei şi arsura focului şi toate celelalte creaturi care îţi întâmpină simţurile să-ţi aducă aminte de Creatorul: dar mai ales foloseşte-te de acelea pe care ţi le dă Biserica în ajutor pentru a face mădularele voastre roabe dreptăţii (Romani VI, 19). Mai întâi de toate Sfânta Împărtăşanie a Domnului. Dar şi celelalte taine şi Sfânta Scriptură. Dar Biserica îţi dă şi sfintele icoane ale Maicii Domnului, îngerilor şi sfinţilor, şi rugăciunea înaintea lor, şi lumânările de ceară şi tămâia, şi aghiasma şi strălucirea aurului şi cântarea. Primeşte toate acestea cu mulţumire şi foloseşte-te de toate pentru zidire, încurajare, întărire şi folos pentru a călători mai departe.

Mărturiseşte deschis dragostea ta către Domnul Cel blând, sărută crucea şi icoanele, împodobeşte-le cu flori; doar cele rele trebuiesc înăbuşite cu tăcerea, cele bune să respire liber. Dacă cele dăruite în dragoste sunt primite cu dragoste, aşa se măreşte locaşul iubirii, şi într-acolo năzuieşte lucrarea ta. Cu cât este fluviul mai mare, cu atâta şi delta.

Ia-ţi şi trupul ca ajutor în luptă: fă-l uşor şi dezlegat de cele pământeşti. Fă-l părtaş la nevoinţa ta: vrei să capeţi smerenie, fă de asemeni ca trupul să se smerească şi să se plece la pământ: cazi în genunchi cu fruntea la pământ cât poţi de des o poţi face într-o încăpere, dar ridică-te deîndată, căci după cădere urmează înălţarea în Hristos.

Fă adesea semnul crucii: este o rugăciune fără cuvinte. Într-o clipă, fără de cuvinte greoaie, arată voia ta de a-L urma pe Hristos şi de a-ţi răstigni trupul, de a primi de bunăvoie tot ce-ţi trimite Sfânta Treime. Dar semnul crucii este şi armă împotriva duhurilor rele: foloseşte această armă adesea şi cu luare aminte.
Niciodată nu se construieşte o casă fără a ridica schele. Numai cel tare nu are nevoie de sprijin din afară. Dar eşti tu puternic? Nu eşti cel mai slăbănog dintre slăbănogi? Oare nu eşti un copilandru?

Total
6
Shares
Previous Post

Dumnezeu ne trimite oameni

Next Post

Mulțumirea către Dumnezeu

Related Posts