Se spune despre Pericle că era un bărbat de o frumuseţe aproape perfectă, cu excepţia formei alungite a capului său, ce făcea să se asemene cu un dovleac. Pentru aceasta mulţi râdeau de el când apărea descoperit în public. Ca să ascundă cumva acest defect al marelui bărbat, sculptorii greci îl reprezentau întotdeauna în operele lor purtând coif pe cap.
Când vedem cum păgânii se străduiesc să ascundă defectele prietenilor lor, oare nu cu atât mai mult ar trebui noi, creştinii, să facem la fel?
În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate, îi îndeamnă Sfântul Apostol Pavel (Romani 12:10) pe cei care cred în Hristos.
Cum mai putem susţine că ne lipim cu tot sufletul de Hristos Cel pururea blând şi curat, când noi zilnic otrăvim aerul împrăştiind bârfe despre defectele şi păcatele altora?
Să înţelegem că cea mai de căpetenie virtute duhovnicească este aceea de a ascunde propria noastră vrednicie şi păcatele şi defectele altora.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
