Cum a ajuns trăsura ÎPS Teodosie dușmanul unei țări în doar câteva minute?

10 februarie 2021. Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, cel mai bătrân mucenic, așa cum își cinstește toți sfinții. De la mic la mare, în orașele zgomotoase și în satele uitate de lume, dar nu și de dragostea lui Hristos, copii și bunici deopotrivă își îndreaptă pașii către Liturghie citindu-li-se dorul pe chip. Ba chiar mai mult, în unele părți, oamenii să bucură ca la această sărbătoare să-l aibă și pe ierarhul locului în mijlocul lor și, chiar și cu mască pe față, reușesc să articuleze, emoționați, câteva cuvinte pe note: „Pe stăpânul și arhiereul nostru, Doamne îl păzește întru mulţi ani”. Chiar și cu mască, bucuria le este și mai mare, parcă, pentru că ochii – oglinda sufletului lor, le-o vădește.

În alte părți, însă, prezența ierarhului în mijlocul obștii creștine, deși bucură pe majoritatea credincioșilor, se pare că supără, totuși, pe câțiva dintre ei. Nu, nu este vorba despre chestiuni dogmatice sau despre nemulțumiri liturgice, ci uneori ia chipul unor lucruri puerile și neînsemnate. Așa s-a întâmplat în acest an la Constanța, când ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a venit la Sfânta Liturghie într-o trăsură trasă de un cal, așa cum se întâmpla odinioară. Dacă vă grăbiți să puneți etichete, trebuie să știți încă de la început că rândurile care urmează nu au nici urme de laudă și nici nu-și propun să fie vreun exercițiu de „laudatio” academic în favoarea ÎPS Teodosie. Cele trei puncte asupra cărora vă propunem să vă concentrați atenția nu sunt basme sau povești nefundamentate, ci fapte reale care, dacă nu reușesc să deznoade nodul în papură găsit de unii, măcar au mulțumirea de a fi încercat să o facă, decât să tacă:

  1. Memoria de scurtă durată pare să fie un „sport național” al românilor. Pe absolut toate canalele am văzut încă de la începutul pandemiei cum ÎPS Teodosie era singurul care nu respecta absolut nicio regulă de distanțare, că împărtășea cu aceeași linguriță și nici asta nu e conform cu „standardele” noii lumi (dar respectă întocmai dispozițiile Apostolilor), că repetă Liturghia de Paști (deși e „legal” din punct de vedere liturgic) și altele asemenea. Știți ce nu și-au amintit, în schimb, oamenii? Că ÎPS Teodosie pe care îl arată în mod obsesiv cu degetul acum este exact același om care i-a pomenit în tot acest timp în rugăciune atunci când n-aveau voie să iasă din case și atunci când erau cu toții panicați pentru viețile lor și ale celor apropiați. Că alături de alți câțiva ierarhi, tot el a făgăduit că va îngenunchia seară de seară, în miez de noapte, pentru încetarea pandemiei de coronavirus și pentru vindecarea bolnavilor: „Să ne rugăm cu toții, în fiecare noapte, citind Acatistul Maicii Domnului precum odinioară s-au rugat cei din Constantinopol, iar Maica lui Dumnezeu i-a izbăvit de vrăjmași. Eu vreau să mă rog împreună cu dumneavoastră în fiecare noapte”, spunea ÎPS Teodosie la începutul lui aprilie și, fire tenace, s-a ținut de cuvânt. A fost foarte bine atunci – ne-a dat speranță, ne-a încredințat că, în scurt timp, totul va fi din nou ca înainte. Înainte să ne gândim la trăsură, ne-am amintit de acest episod? Ne-am gândit cum am fi procedat dacă am fi fost în locul lui? Oare am fi avut atâta putere încât să ducem la bun sfârșit promisiunea făcută înaintea oamenilor care și-au pus nădejdea în noi.
  2. Latinescul „divide et impera” (dezbină și stăpânește) nu mai este un simplu proverb, ci și unul dintre principiile active ale presei contemporane. Cu o „promptitudine exemplară”, în doar câteva minute, imediat după sosirea ierarhului de la Constanța la Biserica închinată Sfântului Haralambie, reporterii de pe teren au dat de veste în redacții despre extraordinara știre și despre subiectul ieșit din comun care avea să îi umple de vizualizări și de comentarii, în urma unor titluri precum: „Arhiepiscopul Tomisului a venit la slujbă într-o trăsură trasă de un armăsar negru”, „Inedit: procesiune într-o caleașcă la Constanța” sau „ÎPS Teodosie sfidează din nou regulile”. Haideți să trecem prin propriul filtru aceste titluri bombastice: Oare ierarhul chiar a mers în procesiune cu trăsura sau doar a venit până în fața bisericii? Oare chiar a sfidat regulile? Oare înainte să judecăm am văzut avizul autorităților competente de la Constanța care și-au dat acceptul pentru organizarea manifestării religioase? Dacă stăm să o gândim la rece, până la urmă realizăm că și Hristos, și sfinții au sfidat regulile vremii lor și… au ajuns în calendare. Noi încă suntem simpli muritori, dar cu șanse egale de a ne alătura lor acolo, în calendare și pe pereții bisericilor, nu sfidând regulile, ci ascultând de mai-marii noștri dar fără să ne supunem orbește, după cum spunea părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia: „Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti. Ne cheamă să fim buni, blânzi și cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți”. Și dacă ar fi coborât astăzi Sfântul Ilie din Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, presa n-ar fi văzut caii albi, nici focul, nici minunea în complexitatea ei. Ar fi fotografiat tot căruța, probabil. Pe de altă parte, zic să privim peisajul puțin mai de sus. Ce vedem? Știrea că bilanțul deceselor după incendiul de la Matei Balș a ajuns la 20, o știre cu adevărat importantă și cât se poate de serioasă, a trecut în plan secund, cedând locul trăsurii ÎPS Teodosie. Oare a plătit cineva pentru sufletele celor 20 care și-au dat sufletele în mâinile lui Dumnezeu în condiții crunte? Oare un astfel de eveniment repetat și replicat, după tragedia în oglindă de la Piatra Neamț, n-ar fi trebuit să atragă atenția autorităților și să le fi dat de gândit că locurile pe care le ocupă în fruntea statului nu se reduc la leafă, putere de decizie, șofer la scară și intervenții TV? Că nu e o pretenție titanică, ci ține de fișa postului lor să vegheze la bunăstarea poporului și nu la aplicarea drastică a sancțiunilor pentru nepurtarea măștii din timpul Liturghiei? Iar dacă și-așa le limitează salariile părinților și pensiile bunicilor, măcar să nu le scurteze și viețile celor din urmă…
  3. Abolirea tradiției este un aspect care ni se aduce din ce în ce mai des pe retină în ultimul timp, din dorința de a fi „pe linie europeană”. Ideea pe care o ratează cei care insistă asupra acestui subiect, însă, este faptul că „a fi” nu este totuna cu „a simți”. Mitropolitul Hierotheos Vlachos spunea în volumul său „Psihoterapia ortodoxă”, că fiecare om judecă potrivit modului său de a trăi şi de a gândi și că fiecare judecă din starea ce o are el şi pe cele ale aproapelui, fie că e vorba de virtute, fie de păcate. Așa se face că unii au văzut la Constanța un act de ambiție, iar alții au văzut tradiție. Da, un gest cât de poate de firesc venind din zona tradiției, pentru că – ce să-i faci – poți să le dictezi oamenilor cum și când să se vaccineze, dar nu le poți dicta ce să simtă. Cei dintre dumneavoastră care locuiți în zona Bucovinei, de pildă, care aveți rude aici sau care ați participat cel puțin o dată la o manifestare religioasă în această parte de țară, ați observat cu siguranță importanța pe care o acordă sătenii procesiunilor religioase sau sfințirilor de Biserici, așteptând ierarhii și demnitarii la intrarea în sat cu alai de călăreți, cu trăsură trasă de cai și cu buciumuri care cântă, parcă, vitejia Sfântului Ștefan cel Mare. Analizând cât se poate de logic acest aspect și punându-l într-un astfel de context, dar și ținând cont de faptul că IPS Teodosie s-a născut în localitatea Dorna Arini din judeţul Suceava, loc în care revine deseori, ne dăm seama că trăsura este, de fapt, un element care ține de tradiția oamenilor gospodari, iar nu de lux și opulență. Apropo de asta: parcă până acum știam cu toții sloganul repetat de sute de mii de ori: „Hristos a mers pe un asin, nu în mașină”. A calculat cineva cât valorează în realitate un cal + o trăsură? Cu siguranță, mult mai puțin decât o mașină decentă.

În loc de concluzie, vă propunem să facem cu toții un exercițiu de imaginație și să ne gândim: oare cum ar fi vrut Hristos să văd acest episod? Oare îmi folosește la mântuire dacă adun titluri de pe burtierele care mai de care mai creative din cadrul buletinelor de știri legate de trăsura ÎPS Teodosie de la Constanța? Oare eu cum aș fi procedat în locul lui? Să zăbovim câteva clipe asupra acestor trei întrebări și, apoi, să ne punem semn de carte în Sfânta Scriptură la Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 7, versetul al 3-lea: „De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?”. Fără breaking-news-uri și fără titluri emfatice, Scriptura ne este în continuare îndreptar pentru suflet. Ne-a dat răspunsuri de mii de ani la atâtea și atâtea probleme și continuă să o facă. „Reporter” neostenit…

Sursa: http://bizanticons.wordpress.com

Total
63
Shares
Previous Post

O Evanghelie cutremurătoare

Next Post

Evanghelia zilei (Marcu 12, 13-17)

Related Posts