Cerul înstelat, oare, cine-l mai vede?

Vine vara: o bună ocazie să ratăm odihna sufletului prin zgomot, vulgaritate și manele. Trăim vremuri spectaculoase de progres ideologic și rafinament cultural. Biserica „demodată” e înlocuită cu pelerinajul la mall. Pornografia a invadat cinematografia. La teatru nu mai merge nimeni. Viul vieții este înlocuit de pixeli și ecrane, scrolling și trolling.

Suntem blocați în trafic și ieșiți din grafic. Dăm muzica mai tare pentru a diminua stridența sudălmilor și frustrarea conversaților bară la bară. Ne-am dori experiența bucuriei, dar harul lui Mozart ne ocolește.

Mestecăm doar vorbe, rostogolim bârfe, știind că suntem goi pe dinăuntru și c-am uitat nu doar marii clasici, ci și rugăciunile bunicii sau poeziile copiilor silitori de odinioară.

Am înlocuit educația cu digitalizarea (și pe Cehov cu Selly). Plătim scump pentru o viață ieftină, plină de incoerență și distrageri. Doborâți de superficialitate, parcăm neliniștile inimii într-o drogherie cu reduceri de 70%…

Cerul înstelat, oare, cine-l mai vede?

Mihail Neamțu

Total
17
Shares
Previous Post

Doamne, ajută-mă să vreau să pot!

Next Post

Evanghelia zilei (Ioan 6, 56-69)

Related Posts