Rolul Sfinţilor în viaţa creştinilor
Fiind crescut în credinţa luterană, am considerat întotdeauna că venerarea Sfinţilor de către romano-catolici şi creştinii ortodocşi era o forma de idolatrie. Erau idolatrii deoarece “se închinau Sfinţilor”. Cultul Sfinţilor era o mare piatră de poticnire pentru majoritatea protestanţilor, întrucât închinarea ar trebuie să I se cuvină doar lui Dumnezeu. Distincţia între venerare şi adorare ne era necunoscută. Adorarea este rezervată numai lui Dumnezeu, în timp ce venerarea este respectul pe care îl arătăm Sfinţilor.
Biserica istorică dintotdeauna i-a venerat pe Sfinţi deoarece Biserica este nedespărţită. Biserica Triumfătoare (în cer) şi Biserica Luptătoare (pe pământ) sunt una, fiind nedespărţite. Când Biserica oficiază cultul divin mulţimea mărturisitorilor (toţi cei care au biruit în lupta împotriva patimilor şi se afla în cer împreună cu Dumnezeu) este unită în acest cult înaintea Tronului lui Dumnezeu cu mulţimea celor de pe pământ. Când noi intrăm în cultul divin comun al Bisericii aici pe pământ, suntem uniţi tainic cu Sfinţii din cer. Moartea nu ne desparte de cei care au trecut la cele veşnice, deoarece în Hristos nu există moarte.
Sfinţii, trăind în Hristos, nu sunt morţi. Când îi venerăm pe Sfinţi arătăm dragoste şi respect celor care au trecut la cele veşnice înaintea noastră. Sărutând Icoana unui Sfânt este totuna cu a săruta Sfânta Scriptura. Ne manifestam dragostea şi respectul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu prin sărut, aşa cum ne comportăm când ne exprimăm dragostea faţă de mama sau bunica noastră. Când sărutăm fotografia unei persoane iubite nu ne închinăm persoanei, ci arătăm într-un mod concret dragostea noastră faţă de acea persoană. Acesta este adevăratul lucru pe care îl arătam atunci când sărutăm Icoana unui Sfânt.
Atunci când avem nevoie de rugăciune nu întoarcem capul după cea mai apropiată tavernă cerându-i omului căzut peste bar să se roage pentru noi, ci mai degrabă cerem mijlocirea celor care sunt apropiaţi de Dumnezeu. Nimeni nu este mai aproape de Dumnezeu decât cei care au avut o viaţă sfântă sau care au murit ca mucenici, astfel cunoaştem că aceştia au trăit în Hristos şi sunt auziţi de către El.
Nu cerem doar unui prieten, cerem unui Sfânt să mijlocească pentru noi deoarece Hristos este preaslăvit întru Sfinţii Săi (2 Tesaloniceni 1:10).
Părintele Arhimadrit Trifon,
Stareţul Mănăstirii Atotmilostivului Mântuitor,
Vashon Island, Washington, Statele Unite
Traducere: Radu Alexandru
Sursa: http://www.crestinortodox.ro.
