Cum țineau străbunii noștri Postul Adormirii Maicii Domnului?

Postul Adormirii Maicii Domnului este una dintre cele mai importante perioade de pregătire duhovnicească din Biserica noastră Ortodoxă. Cunoscut în popor și sub numele „Postul Sântmăriei” sau „Postul Sfintei Marii”, el va începe în acest an Duminică, 1 august 2021 şi se va încheia peste două săptămâni, în ziua de 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

De-a lungul vremii, felul postirii și intensitatea ascezei din timpul perioadelor de post au suferit modificări notabile, date fie de obiceiurile populației creștine dintr-un anumit areal, fie de nevoile alimentare ale acesteia. În acest context, pentru că luna august este și un timp al concediului prin excelență, când mulți dintre noi ne întoarcem acolo unde ne sunt rădăcinile ca să îi vizităm pe cei dragi, vă propunem să descoperim în rândurile care urmează cum țineau odinioară bunicii și străbunicii noștri Postul Adormirii Maicii Domnului.

Cum a apărut Postul Adormirii Maicii Domnului?

Întâi de toate, se cuvine să cunoaștem câteva detalii istorice legate de locul și timpul în care a apărut Postul Sfintei Marii. Așadar, trebuie să știm că în primele secole creștine, acest post nu se ținea peste tot în același timp și în același mod. Creștinii din Antiohia posteau doar o zi, de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, cei din zona Constantinopolului posteau numai patru zile, iar creștinii din Ierusalim posteau cel mai mult: opt zile. Ba chiar mai mult, creștinii din alte zone nu posteau deloc, spunând că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la zbuciumul și durerea pământească la bucuria cerească, unde stă pururea alături de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

De aceea, a fost nevoie ca Biserica să ia atitudine. Cum a făcut asta? În anul 1166 a fost convocat la Constantinopol un sinod prezidat de Patriarhul locului respectiv, Luca Crysoverghi, unde s-a hotărât ca „postul să înceapă în ziua de 1 august și să se termine în dimineața zilei de 15 august, când începem sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului”. În acest fel, data de începere a postului precum și durata lui, au fost uniformizate pentru toată lumea creștină.

Cum se ținea acest post odinioară?

Cei dintre noi care am petrecut măcar o vacanță de vară la țară, în casa bunicilor și a străbunicilor noștri, știm cu siguranță că Postul Adormirii Maicii Domnului avea un fel de aură specială, fiind așteptat și trăit într-un mod cu totul deosebit: în linişte, în cumpătare, cu gânduri mai bune față de cei aproape, cu vorbe mai puține și mai atent „analizate” înainte de a fi rostite și cu rugăciune mai multă în cuget și-n inimă.

Știau străbunii noștri că Postul Adormirii Maicii Domnului este un post mai aspru, asemenea celui al Paștilor și, de aceea, nu făceau rabat de la nicio regulă. Etnologul și folcloristul român Tudor Pamfile nota în paginile lucrării sale din 1914, intitulată „Sărbători de toamnă şi Postul Crăciunului”, faptul că există chiar o relație apropiată între Postul Paștilor și cel al Sfintei Marii. Mai exact, spunea că în popor există credinţa potrivit căreia „la început, Postul Paştilor era de nouă săptămâni, dar văzându-se că e prea lung şi prea sărăcăcios (și) că oamenii ieşeau prea slabi în primăvară, când trebuia să se dea cu totul muncilor, s-a micşorat acest post cu două săptămâni şi s-au pus aceste zile de post înaintea Sântă-Măriei Mari, când e belşug de legume şi zarzavaturi”.

Conform teologilor și etnografilor, în lumea satului de odinioară, în Postul Adormirii Maicii Domnului se consuma numai mâncare uscată: pâine, fructe uscate, semințe şi legume, la care se adăuga apa. În niciun caz nu era îngăduită consumarea alimentelor de proveniență animală: carne, lapte, brânză, ouă. Toate acestea se datorează faptului că străbunii noștri acordau o atenție deosebită fiecărui moment din viaţa lor și, cu atât mai mult, acestor perioade de post. Așa se face că în podul casei erau pregătite încă din vara și toamna trecută alimente variate, printre care prune și mere uscate, bureți înşiraţi pe aţă, păstăi de fasole și multe altele. De asemenea, alte legume erau puse „la sărat”: varză şi castraveți, pepeni şi gogonele, toate așezate cu mare grijă în cămară mai ales pentru această perioadă specială. Și ca o cunună a tuturor acestor lucruri, oamenii satului acordau o mare atenţie rugăciunilor către Maica Domnului, citind în aceste 14 zile mai ales Acatistul şi Paraclisul Maicii Domnului, chemând-o să le fie alături și-n gospodărie, și-n ogor și să-i ocrotească cu cinstitul Ei Acoperământ pe toți cei ai casei.

Observăm, așadar, că în ziua de astăzi, deși varietatea alimentelor ne facilitează postul, oamenii au pierdut legătura cu autenticul. De fapt, s-au pierdut printre grijile zilnice, tipice pentru omul modern, și nu mai regăsesc natura lucrurilor de odinioară. Am evoluat, ne-am găsit serviciu pe meridiane îndepărtate ale globului pământesc, însă tindem să nu mai conștientizăm valoarea obiceiurilor curate ale străbunilor noștri.

Fără îndoială, pentru aceștia din urmă, postul nu însemna nicicum petrecerea dimineții pe internet, în căutarea rețetelor vegane pe diferite site-uri și nici analiza atentă a etichetelor, ca nu cumva să fie notat acolo vreun ingredient „interzis”. Nu, nu așa arăta adevăratul post în satul de odinioară. El era un timp pentru rugăciune și milostenie, pentru bucurie și așteptare în tihnă a slăvitului Praznic al Adormirii Maicii Domnului. Să încercăm ca în aceste 14 zile să „imităm” purtarea străbunilor noștri și să îi pomenim în rugăciunile noastre, ca unii care au reușit să trăiască autentic, după învățătura Bisericii, făcând din aceasta un mod de viață în toată puterea cuvântului.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Total
64
Shares
Previous Post

Hramul Bisericuței Cuviosului Paisie Aghioritul – 2021

Next Post

Câtă importanță se cade să acordăm sănătății trupești?

Related Posts