Cuvinte și istorisiri ale Starețului Paisie (II)

Puțin studiu duhovnicesc și multă rugăciune cu metanierul. La rugăciune și la slujbe trebuie să participăm cu toată inima noastră.

*

Odată mi s-a arătat satana și mi-a spus: „Eu sunt Hristos, închină-te mie!”. Iar eu i-am răspuns: „Eu lui Hristos întotdeauna mă închin. Și dacă ai fi fost Hristos, nu mi-ai fi cerut să mă închin ție”.

*

Monahii trebuie să cinstească în mod deosebit Intrarea Maicii Domnului în Biserică, fiindcă așa cum Maica Domnului a intrat în Sfânta Sfintelor, tot astfel și monahii prin tunderea lor în călugărie intră în petrecerea cea sfântă a viețuirii monahicești.

*

Pentru cei ce nu sunt sporiți duhovnicește, nestatornicia exterioară o vădește pe cea lăuntrică.

*

Dacă nu există cuget bărbătesc, nu există nici sporire. Bărbăție este atunci când te îmbraci în întregime cu încrederea în Dumnezeu. Unul ca acesta are bărbăție, are și dragoste și Dumnezeu îi poartă de grijă.

*

Am auzit că zilele acestea se mișcă candela Maicii Domnului la Iviron. Maica Domnului se străduiește să ne trezească, ca să ne pocăim, dar oamenii din ziua de astăzi nu se mișcă (nu-și vin în sine), oricât s-ar mișca candelele.

*

Când cineva este nervos, mai bine este să nu-i vorbești deloc, nici măcar cu bunătate, fiindcă unul ca acesta seamănă cu cel rănit, care nu primește nici măcar o mângâiere, pentru că se irită rănile lui.

*

Sufletul și duhul care sunt menționate în Sfânta Scriptură, nu sunt două lucruri diferite, așa cum spunea Makrakis. De pildă: „Mărește suflete al meu pe Domnul și s-a bucurat duhul meu…”.

*

Nu trebuie să analizăm în amănunțime, dacă cineva spune din simplitate ceva care este din punct de vedere dogmatic nepotrivit. Trebuie să punem gândul cel bun, fiindcă Dumnezeu va judeca în felul Său.

*

Când omul păcătuiește, Harul lui Dumnezeu îl părăsește. Când se pocăiește, iarăși vine la starea cea dintâi și se curăță desăvârșit; numai că îi rămâne un semn de la acea pată, dar și acesta este curat. Sau un semn unde tabla s-a lipit atât de bine cu autogenul, încât nici pila nu-l mai prinde.

*

Îmi spunea un vrăjitor că atunci când aprinde lumânare de ceară curată, demonii nu îndrăznesc să se apropie atunci când îi cheamă, așa cum se apropie atunci când aprinde spermanțet.

Din cartea DIN TRADITIA ASCETICA SI ISIHASTA A SFANTULUI MUNTE ATHOS – Editura Evanghelismos, 2016.