Aceasta este una dintre întrebările cel mai des întâlnite astăzi, în rândul tinerilor. În metrou, la birou, la o cafea, în jurul unui cozonac la masa de Crăciun, aceeaşi problemă – merită sau nu să ne căsătorim, cu ce schimbă o relaţie o simplă hârtie pe care scrie Certificat de căsătorie sau Certificat de cununie? Aceste întrebări ne dezvăluie concepţia pe care o au tinerii despre Taina Sfintei Cununii, dar mai ales despre întemeierea unei familii. Trebuie să ţinem cont de faptul că ei au deja o idee formată despre aceste lucruri pe baza experienţelor din familia în care au crescut, ce au văzut acasă, iar acest lucru este normal – copiii îşi vor „imita” părinţii, iar posibile traume sau simple nelinişti din copilărie îi vor urmări toată viaţa.
Tinerii se întreabă astăzi: „De ce să mă căsătoresc?”. Tocmai pentru că nimeni nu le-a explicat deschis ce implică acest lucru, iar ei văd numai ceea ce se întâmplă în jurul lor – adesea lucruri negative şi exemple de neurmat – şi îşi formează o părere greşită despre familie. Şi ce văd tinerii? Cum părinţii lor nu se mai iubesc, nu se mai respectă, divorţează sau trăiesc împreună numai datorită unor convenţii sociale sau, mai grav, încercând să profite de o conjunctură materială. Mulţi părinţi devin victime ale unor patimi greu de stăpânit şi vindecat, cum ar fi beţia, drogurile sau desfrâul. Or, astfel de familii nu prezintă nimic atractiv şi tinerii îşi vor căuta satisfacţii şi mulţumiri în altă parte.
Fuga de responsabilităţi dă un gust amar
Prin căsătorie nu facem altceva decât să ne asumăm un drum spre mântuire, spre Împărăţia cerurilor. Acesta este motivul pentru care creştinii se căsătoresc: vor să se mântuiască şi să meargă împreună cu persoana pe care o iubesc pe calea mântuirii. Or, nu putem să păşim pe acest drum, dacă ne lipseşte credinţa în Dumnezeu sau credinţa noastră este una superficială. Şi în acest punct intervin blocajul şi refuzul căsătoriei, care este înţeleasă ca un spaţiu al greutăţilor şi al responsabilităţilor. Iar alternativa este de zeci de ori mai plăcută: aventurile nu plictisesc şi au un gust dulce – la început, căci vom vorbi şi despre momentul în care dulceaţa plăcerilor devine amar şi venin atât pentru trup, cât mai ales pentru suflet.
Şi ne mai izbim de un zid al postmodernităţii – tinerii nu fug, în realitate, de căsătorie, ci de greutăţi, de muncă, în cele din urmă, pentru că asta am învăţat noi în cei douăzeci de ani de libertate – că munca este grea, iar inteligent sau deştept este acela care câştigă mult fără muncă şi efort, fizic sau intelectual. Tinerii educaţi sau care s-au autoeducat în acest spirit vor încerca să amâne luarea deciziilor în privinţa întemeierii unei familii cât mai mult timp cu putinţă.
Mulţi tineri nu se mai căsătoresc, pentru că nu înţeleg că viaţa este o cale a mântuirii, în care greutăţile şi necazurile sunt trimise sau îngăduite de Dumnezeu spre binele oamenilor. În momentul în care un tânăr fuge de ideea întemeierii unei familii, fuge de rostul pentru care a venit pe lume. Şi acest lucru trebuie să îl explicăm tinerilor, cum că oricât de tare am fugi de familie, nu putem fugi de rostul nostru în lume. Ne putem ascunde în diferite pasiuni, ne putem ocupa timpul cu călătorii în locuri interesante, dar nu putem schimba rostul pentru care ne-a creat Dumnezeu.
„Căsnicia înainte de căsnicie”
Conştientizează tinerii că doar Taina Sfintei Cununii este temelia familiei? Şi da, şi nu. „Da”, în cazul tinerilor care au o legătură strânsă cu Biserica, au duhovnic, le este dragă Liturghia etc. „Nu”, în cazul celor pentru care Biserica, Liturghia şi duhovnicul nu există! Mai sunt tineri care se limitează la căsătoria civilă, iar alţii convieţuiesc chiar şi fără aceasta, întrebând retoric (şi ironic) „ce valoare poate avea o hârtie?”. Practic, ignoră faptul că acel certificat de căsătorie civilă nu este o hârtie banală, ci un act care implică responsabilitate în faţa legii şi a oamenilor, după cum Cununia religioasă şi certificatul aferent implică responsabilitate înaintea lui Dumnezeu.
Într-adevăr, Taina Cununiei reprezintă cea mai solidă temelie pentru familia creştină, pentru că este instituită de Hristos, Temelia desăvârşită, „piatra cea din capul unghiului”, pe care se zideşte viaţa şi casa omului creştin. Este o zidire pe „stâncă”, nu „pe nisip” – cum ne grăieşte chiar Mântuitorul (Mt. 7, 24-27).
Ar fi mai multe probleme dificile, dar una dintre ele, cu o mai mare frecvenţă, o reprezintă „căsnicia înainte de căsnicie” sau aşa-numita „căsnicie de probă”, unii tineri trăind, astfel, în păcat (concubinaj), motivând că vor să se cunoască, să constate dacă se „potrivesc” sau nu, alţii spunând că sunt prea tineri să devină familişti, că n-au bani de nuntă, de casă etc.
Riscul unui astfel de comportament este foarte mare: odată cu păcatul desfrânării în sine, aceşti tineri îşi consumă căsnicia şi dragostea conjugală înainte de a face legământul responsabilităţii civile şi religioase. Aşa se face că anumite prietenii, la început frumoase şi promiţătoare, se destramă. Dacă se face totuşi nunta, în multe din căsniciile trăite „anticipat” apare curând blazarea, plictiseala şi, în scurtă vreme, pericolul divorţului, mai ales în acele cazuri în care se amână, ani buni, şi naşterea pruncilor…
Cauzele amânării căsătoriei
Dacă ne raportăm la societate în ansamblul ei, fie că studiem societatea românească, veţi vedea că numărul de divorţuri în rândul tinerilor a crescut doar procentual faţă de acum două sau trei decenii. În realitate, numărul de divorţuri, în cifră absolută, fiind mai mic în rândul tinerilor, deoarece mai puţini tineri se căsătoresc, comparativ cu perioadele anterioare. Acest fenomen nu este rezultatul unei evoluţii favorabile a societăţii, ci rodul unui fenomen mult mai trist, reducerea numărului căsătoriilor sau căsătoria la o vârstă mai matură (după 30 de ani), care se reflectă într-un mod din ce în ce mai negativ în scăderea natalităţii. Pe de altă parte, problematica divorţurilor are aceeaşi rădăcină cu cea a reducerii numărului căsătoriilor şi se regăseşte în transformările din viaţa economică şi socială, îndepărtarea de Biserică, tradiţii, obiceiuri şi modificarea funcţiilor şi rolului familiei.
Există o multitudine de factori care „amână” sau substituie căsătoria ca instituţie (factori economici, sociali, culturali, morali, biologici, psihologici şi juridici). În primul rând, factorii sociali şi economici fac aproape imposibil ca doi tineri să se poată susţine material, să construiască un cămin sau să crească cel puţin un copil, rezultând un timp foarte îndelung alocat meseriei, carierei sau studiilor şi unul foarte scurt alocat familiei, prioritatea intereselor individuale în faţa intereselor familiei, de aici rezultând numeroase alte probleme despre care am putea vorbi fără întrerupere. În al doilea rând, societatea modernă a dat avânt modelelor care substituie căsătoria (concubinajul sau cuplul fără obligaţii), care de mult mai puţine ori au ca rezultat natalitatea scăzută şi care se găsesc de cele mai multe ori în opoziţie cu valorile religioase, tradiţionale şi morale.
Rămâne de văzut, pe termen lung, cât de mult ne vor afecta rezultatele acestor mutaţii sociale. Adepţii acestor transformări susţin că familia nu este pe cale de dispariţie, ci se diversifică, dar chiar de pe acum putem observa rezultate înfricoşătoare, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, pierderea dimensiunii sacre a vieţii şi înmulţirea practicilor vicioase.
Sursa: ortodoxia.md
