Un pescar ducea cu barca pe cineva. Pasagerul îl tot zorea:
– Mai repede, că întârzii la muncă!
La un moment dat, a văzut că pe o vâslă scria „roagă-te”, iar pe cealaltă, „trudește”.
– De ce ai scris așa? – a întrebat.
– Spre aducere-aminte – a răspuns pescarul. Ca să nu uit că trebuie și să trudesc, și să mă rog.
– Bun, de muncit, bineînțeles, toată lumea trebuie să trudească, dar să te rogi – și aici omul nostru a dat din mână a lehamite – nu e obligatoriu. Nimeni n-are nevoie de asta. De ce să pierzi vremea cu rugăciunea?
– Nimeni n-are nevoie, zici? – întrebă pescarul și scoase din apă vâsla pe care scria „roagă-te”, începând să tragă la o singură vâslă. Barca a început să se învârtă pe loc.
– Vezi cum e truda fără rugăciune: ne învârtim pe loc și nu mai mergem deloc înainte.
Extrasă din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia.
