Protop. Vasile A. Gheorgopulos,
Prof. emerit la Facultatea de Teologie, Tesalonic
Răspunsuri la argumentele protestanților
Problema botezului pruncilor a constituit totdeauna, în spațiul grecesc, un pretext de acuzare a Bisericii Ortodoxe din partea diferitelor mișcări protestante. Lepădarea botezului pruncilor de către grecii protestanți nu este un fenomen recent. Se manifesta deja din secolul al XIX-lea, din prima clipă a prezenței comunităților protestante pe teritoriul grecesc . Potrivit unor greci protestanți, botezul pruncilor se leapădă ca fiind o învățătură împotriva Sfintei Scripturi și o născocire omenească. Și spun: „Este vădit faptul că botezul copiilor este contrar învățăturii Noului Testament. Nu există nici o poruncă, nici un exemplu, nici măcar vreo referire că Domnului sau Ucenicii Săi ar fi botezat vreun copil” . Dar în baza cărui criteriu grecii protestanți leapădă botezul pruncilor? Potrivit cu argumentele lor, singurul lor criteriu este Sfânta Scriptură. Ei susțin că botezul pruncilor este lipsit de bază scripturistică. Dar să evaluăm acest argument.
1. Contradicțiile protestante
Poziția grecilor protestanți, care susțin că botezul pruncilor nu ar avea bază scripturistică, îi pune în contradicție directă cu fondatorii Protestantismului. În perioada Reformei lepădarea botezului pruncilor a fost susținută cu patos de către anabaptiști, adică de către ramura cea mai radicală a Reformei. Împotriva lor, și pentru această poziție a lor, se vor posta cu o deosebită severitate fondatorii Protestantismului, care aveau și ei Sfânta Scriptură drept unic criteriu.
Martin Luther, în două texte fundamentale ale sale, ce au o deosebită importanță, Articolele din Schmalkalden (Pars III, 5) și Marea Cateheză (Pars. IV), este foarte clar. El spune că botezul pruncilor: a) este conform cu Sfânta Scriptură, b) este necesar și c) este plăcut lui Dumnezeu .
Jean Calvin în lucrarea sa dogmatică clasică Institutio Christianae Religionis (IV, 16, 1-32), va combate unul după altul argumentele raționale și scripturistice ale anabaptiștilor. Calvin considera apărarea botezului pruncilor ca un element de curățire a credinței creștine de falsificările anabaptiștilor.
Zwingli se va mișca în acest subiect pe aceeași linie cu Jean Calvin, exprimându-și concepțiile sale în lucrarea sa Vom Taufe, vom widertaufe und vom kindertaufe din anul 1525. El însuși a încercat în trei discuții publice, în același an, să-i convingă pe conducătorii anabaptiștilor, însă fără nici un rezultat.
Așadar, având în vedere pozițiile fondatorilor Protestantismului și comparându-le cu pozițiile protestanților greci, ne aflăm înaintea unei mari contradicții. Să invoce amândouă părțile Sfânta Scriptură și să se contrazică între ei în privința poziției Sfintei Scripturi față de botezul pruncilor. Mai mult, această contradicție devine încă și mai mare, pentru că în baza argumentelor amintite ale protestanților greci, fondatorii Protestantismului și înaintașii lor spirituali îl apărau ca pe o voință divină de către inovațiile omenești și părerile antiscripturistice.
Pentru creștinul ortodox, contradicțiile protestante, cum ar fi cele în privința botezului pruncilor, sunt dovezi ale tragediei neîncetate și greu de descris a Protestantismului.
2. Pasajul scripturistic de la Marcu 16, 16
Este vorba despre pasajul scripturistic pe care protestanții îl consideră ca argument de bază împotriva botezului pruncilor. Dar în zadar, căci pasajul este înțeles în contextul teologic și reflectă cu acrivie condiția pentru a deveni cineva creștin matur în cadrul unui mediu dușmănos, așa cum era el atunci când a început răspândirea Evangheliei, dar și vreme de câteva sute de ani mai târziu, datorită prigoanelor sau astăzi în spațiul misiunilor creștine din locurile necreștinate. În baza cărei rațiuni, condiția de intrare în Biserică a unui necreștin adult este valabilă și pentru pruncul familiei ortodoxe?
În Ortodoxie, Taina Sfântului Botez, anulează, nu în chip magic, moștenirea stricăciunii și a morții . La prunc nu există responsabilitate personală, care să-i pretindă pocăință, precum celor maturi. Pasajul despre care ne este vorba, în nici un caz nu constituie o mărturie scripturistică împotriva botezului pruncilor.
3. Mărturii scripturistice despre botezul pruncilor
Argumentul protestant prin care se susține că botezul pruncilor este lipsit de sprijin în Sfânta Scriptură are o mare lipsă de adevăr. De ce?
a) Subestimează interesul deosebit al Dumnezeu-Omului pentru copii (Matei 19, 13-15).
b) Ignoră faptul că Botezul a înlocuit tăierea împrejur în a opta zi, care se făcea la prunci și care era închipuirea Botezului (Colos. 2, 11).
c) Ignoră faptul că Dumnezeu-Omul nu a pus condiții de vârstă pentru intrarea în Împărăția Cerurilor (Ioan 3, 5).
d) Trec sub tăcere faptul că Apostolii botezau familii, care firește aveau și copii (F. Ap. 16, 14-15; I Cor. 1, 16).
e) Trebuie să dovedească că cele trei mii de oameni care au crezut și s-au botezat după predica Apostolului Petru (F. Ap. 2, 39-42) și-au lăsat copiii nebotezați.
Precizarea noastră de încheiere care dovedește drept nefondată istoric și teologic acuzația protestantă împotriva botezului pruncilor, va fi precizarea Sfântului Nectarie, care spune că: „Nicăieri în Sfânta Scriptură nu se vede că Hristos a poruncit excluderea pruncilor de la botez sau că Apostolii, în călătoriile lor apostolice, în care îi botezau pe păgânii care veneau la credință, ar fi lăsat nebotezați pe pruncii lor” .
