212. De ce s-au pus în Simbolul Credinței cuvintele “a treia zi după Scripturi”?
Aceste cuvinte sunt luate din I Corinteni XV, 3, 4, unde Apostolul PAVEL scrie: ” Că am dat vouă, întâi, ceea ce am și luat, cum că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; și cum că S-a îngropat și cum că a înviat a treia zi după Scripturi”.
213. Ce înseamnă “după Scripturi”?
Că Hristos a murit și a înviat întocmai cum s-a prevestit despre El în Vechiul Testament, adică toate acestea s-au întîmplat “potrivit Scripturilor”. Această adeverire a Scripturilor arată iarăși Dumnezeirea lui Iisus Hristos și planul dumnezeiesc al mîntuirii, pregătit de mai înainte. În capitolul LIII de la Isaia e scris : “Că s-a luat de pe pămînt viața Lui; pentru fărădelegile poporului meu s-a adus la moarte” (v. 8). Iar în Psalmul XV se spune: ” Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici vei da pe cel cuvios al Tău sa vadă stricăciune” (v. 10). Învierea de a treia zi a fost închipuită de petrecerea timp de trei zile si trei nopți a lui Iona in pântecele chitului, precum însuși Domnul a spus: “Neamul viclean si desfrânat caută semn si semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona proorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul omului în inima pământului trei zile și trei nopți” (Matei XII, 39, 40).
214. Ce spun Sfintele Scripturi despre Înviere?
Sfintele Scripturi vorbesc în multe rânduri despre Învierea Domnului. Sf. Apostol PAVEL dă un șir întreg de fapte care dovedesc că Mântuitorul a înviat cu adevărat (I Cor. XV, 1-20), iar Sfinții Evangheliști istorisesc cu deamănuntul cum s-a întâmplat marea minune a Învierii (Matei XXVIII; Marcu XVI; 1-8 ; Luca XXIV; Ioan XX si XXI).
215. Care este articolul al VI-Iea din Simbolul Credinței?
Acest articol este: “Și s-a suit la Ceruri si șade de-a dreapta Tatălui”.
216. Ce ne învață articolul VI al Simbolului?
Acest articol ne învață că după ce Fiul lui Dumnezeu S-a smerit “coborându-Se din Cer”, adică făcându-Se om, după Înviere S-a umplut de slavă dumnezeiască și după firea Sa omenească, înălțându-Se cu trupul la Cer și șezând de-a dreapta Tatălui, adică la locul cel mai de cinste. De aici se desprind două lucruri: a) ca Dumnezeu, Iisus Hristos a fost totdeauna în sânul Tatălui și în tot locul; b) după Înălțare, Iisus este cu Trupul numai în Cer, nu și pe pământ, dar în chip tainic se află și în dumnezeiasca Euharistie, din clipa în care pâinea se preface în Trupul Său, iar vinul în Sângele Său. Acest articol ne arată și mai mult marea cinste cu care a îmbrăcat Dumnezeu pe oameni. Fiul lui Dumnezeu n-a lepădat după Înviere firea noastră, ci S-a suit cu ea la Cer, stând ca un Om pe tronul dumnezeiesc, cârmuind lumea și ajutându-ne să ne facem și noi după chipul Său. Fiul lui Dumnezeu S-a făcut ca unul din noi, dar Acest Unul din noi S-a înălțat la cinste dumnezeiască și cârmuiește lumea.
217. Care este articolul al VII-lea din Simbolul Credinței?
Este acesta: “Și iarăși va să vină cu slavă să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit”.
218. Ce ne învață acest articol?
El ne spune că slava dumnezeiască, la care a fost ridicat Iisus Hristos ca om, se va arăta tuturor, atunci când va veni să judece lumea. Precum după Înălțare, Tatăl I-a dat locul cel mai de cinste, așezându-L la dreapta Sa, așa se va arăta atunci tuturor în acest rol de cinste, Tatăl dându-I să facă judecata tuturor. ” Că Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toți să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl care L-a trimis” (Ioan V, 22-23). Iisus Hristos îi va judeca pe toți câți au fost de la facerea lumii si câți vor fi până la sfârșitul ei. Nimeni nu va scăpa de această judecata a Lui. Vor fi chemați și morții la judecată.
219. De ce-i va da Tatăl lui Iisus să facă judecata?
Dumnezeu voiește ca oamenii să fie judecați printr-un om, care le cunoaște slăbiciunile cu care au avut de luptat, căci le-a purtat El însuși, dar și măsura în care pot să se ridice deasupra lor, căci El Însuși S-a ridicat. El are apoi și dreptul să-i judece, pentru că le-a dat, prin jertfa Sa pentru ei, puterea să scape de păcat și de osânda. Cum va face aceasta judecată vom vedea când se va vorbi despre viața viitoare. Aici spunem, numai că la judecata de apoi El îi va reține pe unii langă Sine, pentru veșnica fericire, iar pe alții îi va trimite departe de Sine, spre veșnica chinuire, după cum L-au iubit pe El, ca și chip al omului desăvârșit și s-au silit să se facă asemenea Lui, iubind pe semeni, cum i-a iubit El, sau n-au făcut aceasta. El va fi Judecătorul desăvârșit și măsura sau legea desăvârșită, dar totuși potrivită puterilor omenești, după care vor fi judecați oamenii, așa cum El a fost Arhiereu desăvârșit și jertfa desăvârșită adusă pentru ei.
220. Ce trebuie sa înțelegem îndeosebi prin cuvintele: “Și iarăși va să vină cu slava” ?
Aceste cuvinte înseamnă că, dacă prima dată Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamânt “coborându-Se”, a venit în chip de rob, S-a smerit, ca să nu silească pe nimeni să-L primească și să creadă în El, ci ca fiecare să se poată decide în toată libertatea; a doua oară va veni cu “slavă”. Dumnezeirea Sa va scălda atunci în lumină trupul Său și va umple de fericire pe cei ce prin aceasta vor primi o adeverire a credinței lor de mai înainte, iar de spaimă pe cei ce nu au crezut mai înainte în El. Atunci nu va mai veni singur și necunoscut, ci înconjurat de sfinții îngeri și cu mare strălucire dumnezeiască. Și toți se vor aduna tremurând in fața Lui așteptănd Judecata. “Și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă” (Matei XXIV, 30). Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu Dânsul, atunci va ședea pe scaunul slavei Sale” (Matei XXV, 31). Pâna și stihiile lumii se vor înfricoșa de slava Lui. “Și am văzut scaun alb mare, și pe Cel ce ședea pe el, de a cărui fața a fugit pământul și cerul; și loc nu s-a aflat lor” (Apoc. XX, 11).
221. Ce înseamnă cuvintele: “A Cărui Împărăție nu va avea sfârșit”?
Aceste cuvinte ne spun că stăpânirea lui Iisus Hristos, ca om, si slava Lui nu vor inceta vreodată, ci vor dura veșnic. Căci pe de o parte, Iisus Hristos nu e numai un om a cărui slavă să fie luata vreodată de Dumnezeu, iar pe de alta, Fiul lui Dumnezeu nu va lepăda niciodată firea Sa omenească, nu va înceta în veci să fie și Om, deci Om plin de slava dumnezeiască. Prin urmare, nici cinstea dumnezeiască a omenitații noastre nu va înceta vreodată, ca să apară alt neam de ființe mai înalt. Împărăția fără sfârșit a lui Iisus Hristos a fost prevestită de Îngerul Gavriil (Luca I, 33). Este drept că Apostolul Pavel spune că la sfârșit Iisus va supune toate Tatălui și apoi pe Sine (I Cor. XV, 25-26). Dar aceasta înseamnă aducerea lumii întregi la supunere față de Tatăl și încetarea lucrării Sale mântuitoare ca o lucrare deosebită a Sa, primită la Întrupare.
