Despre siguranţa dreptului că nu va muri

„Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi povesti lucrurile Domnului” (Psalmul 117: 17).

Cine este cel care poate spune cu adevărat „Nu voi muri”? Doar acela care lipit este strâns cu inima lui de Domnul Vieţii. Cine poate chiar adăuga, cu credinţă neclintită: „ci voi fi viu”? Doar cel care pururea vede înaintea ochilor lui pe Domnul Vieţii.

Enoh şi cu Ilie nu au murit, ci au fost ridicaţi vii la viaţa veşnică. Domnul i-a luat pre ei întru sfântă milostivirea Lui şi ca dovezi vii înaintea ochilor omenirii de existenţa nemuririi. lisus Hristos Domnul a murit şi a înviat potrivit puterii Lui şi ca dovadă înaintea ochilor omenirii a învierii din morţi. Sfinţii Apostoli şi nenumărate mii de sfinţi au fost ucişi, dar mulţi dintre ei se arată vii şi luminoşi din cealaltă lume, din dragoste faţă de oameni şi ca să dea mărturie înaintea omenirii că viaţa veşnică există.

Astfel, cei care au fost înălţaţi cu trupul la cer, ca şi cei ale căror trupuri au adormit, trăiesc cu toţii împreună cu Domnul lisus Hristos Cel înviat întru a Lui Nemuritoare Împărăţie.

„Nu voi muri, ci voi fi viu”, strigă Prorocul David cu o siguranţă de nezdruncinat, deşi el a trăit şi a murit pe pământ cu multe sute de ani mai înainte de moartea şi Învierea Domnului şi mai înainte cu mult ca Evanghelia Învierii celei de obşte a drepţilor să se fi vestit pe pământ.

Cu încă şi mai mare siguranţă fiecare creştin trebuie să poată să spună: „Nu voi muri, ci voi fi viu”, pentru că Domnul Cel înviat este acum temelia credinţei noastre şi ochii noştri au văzut, urechile noastre au auzit mult mai mult decât ochii şi urechile Regelui Proroc David.

Întru fum s-a prefăcut puterea diavolului de la Crucea cea Biruitoare a lui Hristos; iar după a Lui Slăvită Înviere, moartea s-a făcut ca o perdea de ceaţă prin care sufletul păşeşete spre tărâmul însorit al nemuririi. Fraţilor, fericiţi aceia care se învrednicesc să nu moară, ci să fie vii, şi să povestească tuturor lucrurile Domnului!

O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase Cela Ce eşti Stăpânul Vieţii, înviază-ne şi ne mântuieşte pe noi! Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci. Amin!

Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.

Total
53
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 18, 15-17; 26-30)

Next Post

A sosit vremea colindelor

Related Posts