Distanța dintre noi…

Într-o zi, un bătrân puse următoarea întrebare nepoților săi:

– De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?

– Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.

– Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine?, întrebă din nou bătrânul.

– Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt nepot.

Bunicul întrebă din nou:

– Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Dar niciunul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe bătrân.

Atunci el îi lămuri:

– Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.

Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc au inimile apropiate.

În final, bătrânul concluzionă, zicând:

– Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

Total
41
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 14, 1–11)

Next Post

Viețile Sfinților – ianuarie, ziua 22

Related Posts