Dragoste dezinteresată

       Un Stareț și-a trimis ucenicul în Egipt ca să aducă o cămilă și cu ea să-și ducă lucrul lor de mână de la Schit în Egipt. Când fratele aducea cămila, l-a întâlnit un alt bătrân și i-a spus:

–     Dacă aș fi știut că mergi în Egipt, ți-aș fi spus să aduci și pentru mine o cămilă.

Ucenicul a mers la Starețul său și i-a spus cele pe care i le-a spus acel bătrân. De îndată ce Starețul a auzit cuvintele ucenicului, i-a spus:

–     Ia cămila, mergi la bătrân și spune-i: „Noi ne-am aranjat lucrurile. Ia cămila și fă-ți și tu treaba ta”. Mergi după el în Egipt și după ce va sfârși treaba sa, ia cămila și adu-o din nou aici, ca să trimitem și noi lucrurile noastre în Egipt.

Ucenicul a făcut întocmai ceea ce i-a spus Starețul său. După ce a încărcat cămila cu lucrurile bătrânului, a mers împreună cu el în Egipt. Ajungând în Egipt și descărcând cămila, ucenicul îi spune bătrânului:

–     Roagă-te pentru mine, avva!

–     Dar unde mergi?, l-a întrebat bătrânul.

–     La Schit, ca să aduc și lucrurile noastre, a răspuns cu simplitate ucenicul.

Atunci bătrânul, auzind acestea, s-a umilit și cu lacrimi în ochi i-a făcut metanie ucenicului, spunându-i:

–     Dumnezeu să vă ierte, căci multa voastră dragoste mi-a luat rodul meu.