Drumul spre înviere trece prin pătimire și moarte pe Cruce

Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca)

Apostol Evrei 9, 11-14

Fraților, Hristos, venind Arhiereu al bunătăților celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adică nu din zidirea aceasta. El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu Însuși Sângele Său, și a dobândit o veșnică răscumpărare. Căci dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa junincii, stropind pe cei spurcați, îi sfințește spre curățirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul Cel veșnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine jertfă fără de prihană, va curăți cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu!


Apostol Galateni 3, 23-29

Fraţilor, înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi, deci, urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.


Evanghelia Marcu 10, 32-45

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: lată, ne suim la Ierusalim și Fiul Omului va fi predat arhiereilor și cărturarilor; Îl vor osândi la moarte și-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, și-L vor scuipa, și-L vor biciui și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Și au venit la El lacov și Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiți să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți! Puteți să beți paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Și Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veți bea și cu botezul cu care Mă botez vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Și, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov și pe Ioan. Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.


Evanghelia Luca 7, 36-50

În vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Şi, intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi, iată, era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus şade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei să le şteargă. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis în sinea lui: Acesta, dacă ar fi proroc, ar şti cine e şi ce fel este femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Atunci, răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune! zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt, cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sinea lor: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis către femeie: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace!


Duminica a 5-a din Postul Mare ne vorbește, fiind în strânsă legătură cu pericopele evanghelice din Duminicile precedente, despre urmarea lui Hristos. Sfânta Cruce scoasă spre închinare în mijlocul Bisericii, în Duminica a 3-a, este nu doar semnul Mântuitorului Hristos, ci și însoțitoarea creștinilor în ur­cușul lor duhovnicesc spre Înviere. Pericopa evanghelică de astăzi ne vorbește despre urcarea Mântuitorului Hristos la Ierusalim, o ultimă anunțare a Sfintelor Sale Pătimiri, și reacția a doi dintre Apostolii Săi. O reacție care ne arată că a fi pe drum cu Mântuitorul Hristos nu înseamnă întotdeauna a fi în aceeași direcție sau gând cu El. Și, cu toate acestea, Hristos Domnul le arată fiilor lui Zevedeu că sunt și vor fi capabili să-L urmeze, dar în direcția care duce spre mântuire, și nu spre slava deșartă. De altfel, Apostolii erau încă nedumeriți de faptul că ei nu aveau încă puterea de a scoate demonul din copilul lunatic („Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?” – Marcu 9, 28). Post și rugăciune le-a cerut Mântuitorul Hristos Apostolilor Săi, iar acum vine să adauge că cel „care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor” (Marcu 10, 43-44), chiar dacă vor fi capabili să bea paharul pe care-l va bea și El și vor primi botezul pe care îl va primi și El. 

Paharul comuniunii

La ce se referă Hristos Domnul când le vorbește fiilor lui Zevedeu de un pahar și de botez? Era cu putință să meargă pentru ultima dată la Ierusalim fără a asuma acel pahar și botezul? Era cu putință, dar nu s-ar fi realizat mântuirea neamului omenesc. Prin pahar și botez, Mântuitorul Hristos face trimitere la Sfintele Sale Pătimiri, căci El mergea să Se înalțe pe Cruce, pentru ca noi, oamenii, să putem duce, cu ajutorul Lui, crucea vieții noastre de zi cu zi și să ne putem mântui. Interesantă este trimiterea din Vechiul Testament, din Psalmi, la cuvântul pahar: „Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pământului” (Psalmi 74, 8). Un pahar ce se află în Mâna Domnului, adică soarta oamenilor și care îndeamnă la comuniunea cu el: „Iar pe noi pe toți, care ne împărtășim dintr-o pâine și dintr-un potir, să ne unești pe unul cu altul prin împărtășirea aceluiași Duh” (Anaforaua din ­Liturghia Sfântului Vasilie cel ­Mare). În schimb, Apostolii erau cu gândul la un alt fel de suiș, un alt fel de înălțare, în duhul lumii și societății fără Dumnezeu, după cum a reținut Sfântul Evanghelist Luca: „Ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu se va arăta îndată” (Luca 19, 11). Sfântul Ioan Gură de Aur precizează un lucru foarte important legat de modul de a gândi și îndeosebi despre timpul de atunci, dar și de acum: „Ai văzut cum i-a abătut de la gândul lor, vorbindu-le de lucruri cu totul contrare? «Voi, le-a spus Hristos, Îmi vorbiți de onoruri și cununi; Eu însă vă vorbesc de lupte și sudori. Timpul de acuma nu-i timpul răsplăților și nici nu se arată acum slava aceea a Mea. Vremea de față este vreme de ucideri, de lupte, de primejdii!». Ai văzut cum i-a sfătuit și cum i-a abătut de la gândul lor prin felul cum i-a întrebat?” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia la Evanghelia după Matei).

Duhul lumii și Duhul lui Dumnezeu

Ce ne învață pericopa evanghelică de astăzi? În primul rând că suntem capabili să bem paharul și să primim botezul necesare pentru a dobândi Împărăția lui Dumnezeu, adică să ne ostenim prin mărturisirea credinței noastre în El, o „credință lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), adică prin fapte bune. În al doilea rând, Hristos Domnul ne distrage atenția de la slava și logica acestei lumi și ne arată că a căuta mântuirea înseamnă să avem o justă poziționare din punct de vedere duhovnicesc. Nu putem sluji acestei lumi, căutând pozițiile privilegiate ale stăpânirii lumești, și lui Dumnezeu în același timp. Duhul slavei personale, al egoismului, al locului pe care-l caut, dar pe care, poate, nu-l merit este prezent și în perioada postului. A sta de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului Hristos, în slava Lui, se va da celor pentru care s-a pregătit înseamnă că se va da celor care se ostenesc și lucrează din această viață la mântuirea lor. Tot Sfântul Ioan Gură de Aur vine să puncteze: „Așadar, după cum nu putem spune despre arbitru că nu dă cununa pentru că nu are putere, ci pentru că nu vrea să calce legea luptelor atletice, nici să strice ordinea drep­tății, tot așa pot spune și eu ­despre Hristos. Pentru aceasta Hristos îi îndeamnă în toate chipurile pe ucenicii Săi să aibă nădejdea mântuirii lor și a izbânzii lor întâi în Harul lui Dumnezeu, apoi în faptele lor bune”.

Cuvioasa Maria Egipteanca, model de pocăinţă şi înălţare duhovnicească

În completarea pericopei evanghelice, în Triod avem ca model de pocăință și de înălțare duhovnicească pe Cuvioasa Maria Egipteanca. Pe tot parcursul săptămânii a cincea din Postul Mare, alături de Canonul Sfântului Andrei Criteanul, vedem portretizat botezul celor mai aspre osteneli pe care le-au cunoscut vreodată pustiile pământului, duse cu cea mai necru­țătoare stăruință, de către Cuvioasa Maică Maria Egipteanca. Spune Condacul Utreniei acestei Duminici din Triod foarte frumos: „Ceea ce mai înainte erai plină de tot felul de întinări, te-ai arătat aleasă lui Hristos, prin pocăință urmând vieții îngerești, iar cu arma Crucii calci în picioare pe diavoli. Pentru aceasta, te-ai arătat mireasă a Împărăției Cerului, Marie prealăudată”. A fi întinat și a fi în abisul păcatului nu înseamnă că ești condamnat să rămâi în acea stare și că nu ai nicio șansă la mântuire. Din mocirla păcatului, Cuvioasa Maria Egipteanca a ajuns, spune imnograful, aidoma Îngerilor, pentru că „oștile îngerești, văzând întru tine, preacuvioasă, viață întocmai cu a lor și strigă: Slavă fie Domnului” (Canonul Utreniei, cântarea a 6-a). Viața marii ascete așa cum a fost reținută ea de Sfântul Sofronie al Ierusalimului și citită în cadrul Utreniei din această Duminică ne arată puterea Harului lui Dumnezeu în viața noastră, dacă-l primim și prin „botezul pocăinței” adică prin Taina Sfintei Mărturisiri și, mai deplin, în această lume, prin Sfânta ­Euharistie și cu ajutorul Domnului în ziua cea neînserată a Împărăției Sale.

Pr. Alexandru Ojică

Sursa: http://ziarullumina.ro


Puteți citi și:

Omilia Sfântului Nicolae Velimirovici la Duminica Cuvioasei Maria Egipteanca

Cuvioasa Maria Egipteanca în iconografie

Icoana Maicii Domnului „Eghiptissa” a Cuvioasei Maria Egipteanca

Troparul Cuvioasei Maria Egipteanca

Viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca

Cântare de laudă la Sfânta Maria Egipteanca

Total
71
Shares
Previous Post

De ce nu scrieți și Sfinția Voastră ceva?

Next Post

Viețile Sfinților – aprilie, ziua 10

Related Posts