Eu îi iubesc pe atei, însă…

Preot Ioan Istrati

Sunt niște oameni neputincioși a crede în Dumnezeu și de obicei foarte sinceri. Nu te poți supăra pe orb că nu vede soarele, sau pe covidat că nu percepe aromele de la Muzeul Parfumurilor din Cairo.

Ateul, săracul de el, nu poate. Ori a fost zguduit de o tragedie cumplită (am un prieten care, când i-a murit mama, a fost atât de distrus, că și-a pierdut credința în Dumnezeu), ori pur și simplu așa e el. Ca Mândruță. Uneori admiră trist pe cei ce pot crede.

Mi-e frică însă de “credincioși”. Ăia care vorbesc de Dumnezeu, dar se închină unui zeu cu coarne și cu coadă. De ăia care după ce s-au zbenguit și au luat “virus”, ne spun nouă cu lacrimi de crocodil să avem încredere în Dumnezeu.

Iertați-ne, dragi globaliști credincioși. Nu v-ați pierdut mirosul și gustul recent, lângă un biet cățel de usturoi, vi le-ați pierdut demult, de când promovați haitele de câini spirituali, comportamentele drăcești, de când idealizați și impuneți pruncilor erotizarea fecalelor, de când susțineți violența prin filme în care crima e legea însăși.

Ne pare rău, dar noi n-avem același Dumnezeu cu al vostru.

Dumnezeul nostru plânge infinit peste galaxii când femeile își taie în bucăți pruncii sfinți, iar voi ziceți că sunt doar bucăți de carne din trupul femeii.

Dumnezeul nostru nu poate suporta curvia, nici cea morală. Cântăreții milogi, care faceți pelerinaje mediatice în Athos, iar apoi cântați batjocorind Sfintele Moaște, noi nu credem în libertatea de a face rău.

Dumnezeul nostru respinge magia, ca manifestare a dumnezeului vostru cu coarne. Dumnezeul nostru intră peste tot unde găsește curăție și iubire, nu numai în lemn și în spații înguste.

Dumnezeul nostru locuiește smerit în Biserici și în mănăstiri, acolo unde voi vânați buluc, scandal și mizerie.

Dumnezeul nostru suferă când vede cum se pierd miliarde de suflete prin desfrânare, pornografie, violență, ură, idolatria banului, magie, avort, eutanasie, adică tocmai decalogul vostru.

Iertați-ne și lăsați-ne să ne rugăm așa cum am făcut-o două mii de ani, de la Omul acela Dumnezeu, pe care zeul vostru L-a ucis, și Care a înviat din morți spre pierzarea iadului.

Previous Post

„Un om al păcii” – explorator în ținuturile „Ortodoxiei boreale”

Next Post

Cine se poate și cine nu se poate împărtăși

Related Posts
Total
0
Share